Violenţa conjugală este o realitate românească

Într-una din zilele trecute eram în drum spre muncă şi m-am oprit la un chioşc ca să-mi iau una, alta. La nici doi metri de mine, o… femeie vorbea la telefon. Nu ştiu cu cine, că în viaţă nu-i ca în filme, să vezi interlocutorul şi să auzi şi cealaltă jumătate a conversaţiei. Când spun că vorbea, vreau să zic că, de fapt, striga. Nu aş fi tras cu urechea la conversaţia ei, pentru că în general nu mă interesează vieţile altora, dar striga atât de tare încât am bănuit că ar avea probleme de auz. Nu avea probleme de auz, avea probleme de bun-simţ, în sensul că îi lipsea. Am auzit-o vorbind despre bani, mulţi bani, despre rezolvat probleme, trimis bani, plătit naiba ştie ce. Şi am reţinut suma de 6.000 de euro.

„Păi cum de unde? I-am făcut io, da’ ce crezi, că nu-s în stare să fac atâţia bani?! Cum zice GUŢĂ-„ şi de aici nu vă mai pot reda întocmai ce a spus ea, pentru că a început să „citeze” dintr-o manea cântată de Guţă, ceva cu capu’ deştept şi cu făcut rost de bani, dacă îmi aduc bine aminte.

M-am uitat la ea cu coada ochiului. Era îmbrăcată în trening, încălţată în ceva adidaşi, avea mult aur – cercei şi inele pe care sunt convinsă că le poartă şi la duş, dacă face duş vreodată – şi părul scurt, cu firul gros şi decolorat cu soluţie ieftină perhidrol, care dă o nuanţă dubioasă părului închis la culoare atunci când îl arde. Arăta ca un bărbat cu oarece ţâţe, nu avea absolut nici o urmă de feminitate. Şi vorbea despre bani, duşmani şi Guţă.

Femeile care nu sunt femei

Să mă iertaţi, dar pentru mine astea nu sunt femei. Oricât de grea ar fi viaţa, găseşti o jumătate de oră pe săptămână în care să ai grijă de tine, de felul în care arăţi. La naiba, ai putea folosi timpul în care asculţi manele ca să înveţi că nu e politicos să-i faci părtaşi pe toţi cei din piaţa în care te afli tu la conversaţia pe care o ai la telefon. Ai putea să citeşti o carte – Codul bunelor maniere astăzi costă mai puţin de 10 euro, ţi-o permiţi dacă ai reuşit tu să produci, ca o fată deşteaptă ce eşti, nu mai puţin de şase mii de euro.

S-a discutat pe unele bloguri despre bărbaţii care nu sunt bărbaţi pentru că îşi bat femeile. Aceştia se apără spunând că unele femei sunt pur şi simplu de necontrolat şi trebuie disciplinate cumva. Atenţie, vorbim de ascultători ai Radio Guerrilla, despre care eu credeam că-i un radio de hipsteri, nu de manelişti dă cartier. 

Nu suntem toţi la fel!

Nu toţi bărbaţii învaţă acasă că femeia este un bibelou de porţelan, o făptură fină de care nu trebuie să te atingi. Nu toate femeile ştiu că nimeni nu are voie să le lovească. Ce naşte din femei precum cea descrisă de mine mai sus se va comporta în viaţă aşa cum a văzut la mama şi tata.

• Dacă e fată, va şti că trebuie să fie dură, că viaţa-i grea şi bărbaţii sunt porci, nişte porci care beau şi îşi bat nevestele.
• Dacă e băiat, va învăţa de la tac’su că femeile sunt curve, că nu trebuie să ai încredere în ele şi nici să stai la discuţii, le altoieşti chiar şi preventiv, „că ştiu ele de ce”.

Copiii ăştia vor creşte şi îşi vor găsi, după îndelungi căutări şi testări prin birturile cu manele din cartier, jumătăţi la fel ca ei. Şi vor duce „tradiţia” mai departe.

Violenţa împotriva femeilor face parte din realitatea românească. Uitaţi-vă în jurul vostru: nu toţi oamenii sunt în stare să poarte o conversaţie civilizată, nu toţi au cei şapte ani de-acasă ori cei 12 ani de şcoală necesari pentru a înţelege cât de cât „cu ce se mănâncă” viaţa şi, în general, lumea în care trăim.

Am nimerit de câteva ori pe nişte posturi TV cu emisiuni de tot căcatul. Nu mai ştiu cum se numeau acele producţii şi nici nu am chef să caut acum, pentru că prefer să nu-mi încarc memoria şi blogul cu astfel de detalii inutile. Dar poate că le ştiţi şi voi, poate că aţi văzut, la fel ca mine, crâmpeie din aceste „opere” ale televiziunilor româneşti. Sunt 100% fabricate, cu actori de ocazie plătiţi cu câteva sute de lei, cu scenarii improvizate, dar neapărat cu mult scandal. Chiar citisem pe un blog mărturia unei tipe care a refuzat să mai participe ca actor de ocazie la o astfel de emisiune în care ea juca rolul unei neveste înşelate sau a unei amante, nu mai reţin, pentru că era mult prea înjositor să se „prostitueze” pentru câteva sute de lei.

Emisiunile de genul ăsta ne arată, cred eu, ce se întâmplă în multe case din România: bărbaţi care trăiesc vieţi duble, femei care după ce se căsătoresc uită să se mai îngrijească, caţe rele de gură care-şi înnebunesc bărbaţii, bărbaţi care îşi găsesc liniştea într-un pahar cu trăscău ieftin. Alcoolici şi curve – nu suntem toţi aşa, dar haideţi să nu ne mai imaginăm că în toate apartamentele înghesuite, din toate oraşele româneşti în care şomajul e în floare, oamenii se poartă civilizat unii cu alţii.

Eu am doi vecini – un el şi o ea – care se ceartă de când m-am mutat eu în Hunedoara. În primul an, am fost convinsă că în câteva zile o să văd Poliţia, Salvarea şi IML-ul la scara blocului, pentru că nu vedeam cum doi oameni pot să se certe în halul în care o făceau ăştia şi să nu se omoare. Doisprăzece ani mai târziu, am început să cred că ăsta e stilul lor de viaţă. Ziua dorm, că doar n-o să se ducă la serviciu, munca e pentru tractoare!, iar seara încep să bea şi să se certe. Ea îi reproşează lui că i-a mâncat zilele, împreună cu curva de mă-sa şi cu curva aia de la doi [undeva, în blocul de vizavi, la etajul doi este o altă intelectuală de-asta care îi mai şi răspunde la injurii], el strigă la ea şi distracţia durează cât e vara de lungă. Iarna fie nu se ceartă, fie nu-i mai aud eu datorită geamurilor închise.

Am auzit uşi trânite, am auzit şi lovituri. Şi vecinii care stau două etaje mai jos s-au bătut, chiar anul trecut. Credeţi că ea a plecat? Nu. Nu i-am mai auzit gura câteva zile, după care au început din nou să se certe.

Nu există scuze!

Atât pentru femeile abuzate, cât şi pentru bărbaţii bătuţi de neveste [da, sunt şi de-ăştia, cred că sunt cei bătuţi de femei ca asta de la începutul articolului meu], există soluţii. Nu poţi să stai o viaţă întreagă alături de un om care te bate. Nu poţi să-ţi ascunzi vânătăile la nesfârşit şi nici nu poţi să-i găseşti scuze la nesfârşit.

A avut dreptate să te bată, pentru că eşti rea de gură şi nu-l laşi în pace când vine beat acasă? Hai să ne gândim puţin: nu mai bine taci naibii din gură şi nu mai rişti, astfel, să ţi-o iei? Dacă după o lună în care nu l-ai cicălit el continuă să vină beat acasă, ia-l deoparte când e treaz şi explică-i, cât de frumos poţi tu, că o să-l părăseşti dacă el continuă să bea ca porcu’.

Ah, aveţi şi copii şi te bate în faţa lor, eventual îi bate şi pe ei? Atunci tu eşti de vină că mai stai cu un animal. Un bărbat care îşi bate nevasta şi copiii nu este bărbat, e o maimuţă care merită să înfunde puşcăria. Du-te la poliţie, ia-ţi un certificat medico-legal şi divorţează. Nu ai bani? Ceri ajutorul cuiva, nu cred că îi vor întoarce toţi spatele unei femei bătute de bărbat. Sunt atâtea femei care îşi cresc singure copiii, tu de ce nu ai putea fi una dintre ele?

O altă scuză care mă zgârie pe creier este: „să nu crească bieţii copii fără un tată”. Şi-atunci femeia alege să stea cu un bărbat care o bate, care o abuzează fizic şi emoţional, doar ca să poată copiii spune că au crescut cu un tată. Un tată violent, alcoolic, care-i bate este de preferat niciunui tată? Eu zic că nu şi dacă întrebaţi orice copil care a crescut cu un astfel de tată, s-ar putea să-mi dea dreptate.

Problema este că majoritatea femeilor bătute de bărbaţi nu stau pe net să citească blogurile noastre. Poate nici nu ştiu ce-i ăla Internet. Ele ştiu că bărbatul are dreptate, că nu vor să-şi crească singure copiii, că deşi bărbaţii le mai aplică din când în când câte o corecţie, totuşi, le iubesc şi nu vor să-i părăsească. Unde să se ducă? Ce să facă, dacă nu au nici măcar un loc de muncă?

Şi uite-aşa, avem un cerc vicios. Femei abuzate, dar dependente emoţional şi financiar de bărbaţii care le abuză, şi bărbaţi care s-au însurat cu proaste rele de gură, dar care nu divorţează, că doar ce să facă ei cu copiii? Cine să le mai spele chiloţii şi să-i aştepte cu mâncare caldă?

foto 1, foto 2, foto 3