Articol publicat în Iaşi Plus
Le ştim noi pe astea, că nici prezenţa lor n-a omorât pe nimeni, că sărac e rău şi bogat e greu, dar mai bine cu greul decât cu răul, şi aşa mai departe.
Avem însă o categorie de românaşi care nici nu mai ştiu cum e fără bani, mai precis fără bani mulţi, şi aceştia sunt bravii noştri fotbalişti. Eu am mai afirmat că fotbalul nu este atât de mult un sport cât este o afacere, pentru că datul acela în băşică nu-i chiar aşa de mare filozofie, şi tot eu recunosc că sunt printre fotbalişti şi unii, adevăraţi vrăjitori, cei despre care comentatorii/prezentatorii TV spun că „fac diferenţa”. Nu stiu cum se întâmplă, dar aceia sunt şi ceva mai inteligenţi, mai educaţi şi mai bine crescuţi.
Naţionala noastră de fotbal ar avea în lot şi de unii şi de alţii, dar fumurile, dispreţul pentru un adversar mai slab cotat, aroganţa balcanică şi încrederea in cota lor de piaţă i-au făcut să privească de sus adversarul. Aici se poate vedea atitudinea total nesportivă a jucătorilor români. Păi dacă ăia sunt aşa de slabi, de ce mai joacă? De ce nu se predau? Noi, când jucăm cu Anglia sau Germania, de ce o mai facem, pentru că ăia sunt mai buni ca noi şi ne bat?
După primul gol primit de la lituanieni, m-am întristat, la al doilea mi-am dat seama că băieţii ăia meritau să câştige, iar la al treilea gol mă uitam pe marginea terenului, acolo unde sunt reclamele, să văd în ce limbă scrie, pentru că nu mai eram sigur dacă se joacă în România sau în Lituania. Şi culmea, era la noi, la Cluj!
Încă o dată afirm cu mâna pe inimă că veniturile fotbaliştilor sunt mult prea mari, banul le ridică nasul prea sus, şi când e vorba de datoria faţă de ţară, atitudinea lor este execrabilă. Nu-i critic că au pierdut o întrecere sportivă, pentru că e normal ca numai unul să câştige, însă îi critic pentru atitudinea de laşi pe care au avut-o, pentru aşa zisul „non combat” de care au dat dovadă.
Abia aştept să văd rezultatul următor, ăla cu Insulele Feroe! În caz de victorie, sunt sigur că toţi vor striga: ne-am revenit! Nu o să ne revenim încă mult timp de acum înainte, multă apă o să mai curgă pe Dâmboviţa până atunci. Aşa că domnul antrenor al naţionalei noastre ar trebui să pună la muncă ce are mai bun în lot, chiar dacă joacă cu echipe mai slăbuţe, să nu-şi mai protejeze valorile pentru meciurile grele, că s-ar putea ca acele meciuri să nu mai aibă de ce să le joace!
Cât despre bani, ce să zic? Nu văd fericirea!
Zicala „banii n-aduc fericirea” e o gogoasa cam goala pe dinauntru. Banii n-aduc fericirea in mod direct dar aduc independenta, confort, mai multa sanatate, diminuarea compromisurilor, disparitia obligatiei de a munci, timp liber, pardon: ai tot timpul liber, relaxare si lipsa stresului, lipsa grijei zilei de maine, libertatea de a trai cum, unde si cu cine ne place si multe altele si acestea la randul lor sunt conditii in care fericirea este mult mai probabil sa apara.. mai pe scurt: $$$ nu aduc fericirea, o cumpara gata facuta.
Alex, aşa-i că nu ai citit articolul?
Exact asta spune şi titlul, că nu aduc fericirea, dar o întreţin. Totuşi, în articol este vorba despre fotbal şi fotbalişti.
E bun titlul si legat de fotbalisti, eu i-am penetrat prin vorbe. Ei fac mereu ce are ursul in loc de mana
patriotismul si mandria pentru culorile Romaniei nu cred ca au vreo legatura cu banii. sau cel putin nu ar trebui sa aibe legatura. faptul ca sunt platiti regeste le intuneca judecata iar prioritatile lor se schimba
banii nu aduc fericirea in totalitate, dar o apropie
Se spune ca fericirea o poti obtine si cu bani si fara dar daca consideram ca aceasta continua incercare a noastra de a fi fericiti este un proiect oarecare atunci cu siguranta managementul acestui proiect este mai usor daca ai bani.
Asadar lipsa banilor nu inseamna privarea de fericire daca esti un manager bun cum nici multimea lor nu garanteaza accesul la fericire daca esti un manager prost.
In ce priveste meciul cu Lituania managerul prost s-a numit Piturca…. restul sunt cancanuri :)