Blogul ca panaceu

Unii oameni se joaca cu nasturii, altii citesc statusuri pe Facebook, unii isi pun ordine in ganduri, altii se joaca pe telefon atunci cand sunt plictisiti, stresati, suparati sau pur si simplu n-au altceva mai bun de facut.

Eu am observat ca de fiecare data cand ma supara ceva, ma infrupt din drafturile [posturile nepublicate, in care bloggerul isi noteaza ideile viitoarelor articole] din ‘spatele’ blogului. Unele dintre cele mai controversate articole s-au nascut din pura plictiseala, iar ca dovada sta faptul ca nu au diacritice, ceea ce inseamna ca le-am scris pe telefon.

Blogul asta mi-a fost alaturi in cele mai variate imprejurari, de la crunta plictiseala care a dus la ‘nasterea’ lui pana la ultima internare in spital. N-am strigat in gura mare ca sunt bolnava,, dar am scris in asa fel incat, peste 10 ani, o sa stiu exact cand s-a intamplat internarea, de exemplu.

Nici o agenda n-a rezistat cinci ani, blogul, in schimb, a fost aici ori de cate ori am avut ceva sa-i spun. Si cand ma gandesc ca de vreo trei ori, la suparare, m-am gandit foarte serios sa-l inchid… Acum sta linistit pe serverul lui, stie ca a devenit mult prea important pentru mine ca sa-i fac vreodata o nefacuta.

Se spune ca femeile, atunci cand nu stiu ce sa spuna ori sa faca, se dezbraca. Eu, cand raman fara cuvinte in viata reala, scriu pe blog. Primul subiect ‘light’ gasit plin de praf intr-un draft vede ‘lumina’ Internetului cateva minute mai tarziu.

Do you see what I did here?

5 thoughts on “Blogul ca panaceu”

  1. “Se spune ca femeile, atunci cand nu stiu ce sa spuna ori sa faca, se dezbraca.” Tare de tot asta, din pacate nu se aplica in Moldova.
    O moldoveanca are intotdeauna cuvintele cu ea :)

Leave a Reply to Denisa Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.