Cât suntem de leneşi!

Acum un secol vreo cinci sau şase ani, când lucram la DHS, aveam zile în care efectiv nu aveam nimic de lucru. Mă plictiseam îngrozitor, calculatorul mergea greu, Interneţii nu erau atât de plini de bloguri – şi eu nici măcar nu ştiam ce-i ăla blog, aşa că mă trezeam holbându-mă la maşinile care treceau în viteză pe DN7, pe lângă sediul firmei.

Am văzut în zilele alea sute, poate chiar mii de TIR-uri. Şi cum eu întotdeauna citesc toate textele pe care le am în faţă [pentru obsesia asta sigur există un termen medical complicat], am memorat, fără să vreau, o grămadă de nume de firme, majoritatea de transport. Unul dintre ele era F.lli Galassini. Nu pricepeam care-i faza cu F.lli, dar nici nu mi-am bătut capul prea mult, am considerat că prescurtarea vine de la vreun „Franco Ili” ceva şi că graficianul care i-a făcut logo-ul a omis să lase un spaţiu între „F.” şi „Ili”.

Ieri am aflat şi care-i faza cu „F.lli” – este prescurtarea de la Fratelli. Cât de leneş să fii, frate?! Italienii ăştia…

Dar stai! Că nu-s italienii singurii leneşi de pe continent! Avem şi noi prescurtările noastre. Câteva exemple de lene dusă la extrem:

  • D-zeu în loc de Dumnezeu. Vrem mântuire, vrem să ne ajute ori să ne apere de baiuri, dar ne e prea lene să-i scriem „numele” întreg. Las’ că doar îi atotştiutor, ştie el la cine ne-am referit!
  • pt în loc de pentru. Cu varianta ptr, dacă eşti aproape leneş.
  • Dv., Dvs. sau D-voastră în loc de Dumneavoastră. Ori suntem politicoşi, ori nu mai suntem!
  • din acelaşi registru, d-ta în loc de dumneata.
  • dest. în loc de destinatar şi exp. în loc de expeditor. Uite, mi-am făcut timp să-ţi scriu o scrisoare ori să-ţi trimit o felicitare, dar nu mai am chef să scriu cuvântul „destinatar”, pun un punct după „dest” şi va înţelege poştaşul că tu eşti destinatarul, OK?
  • mate, lb. rom., geogra, bio în loc de matematică, limba română, geografie, biologie. Nu vreţi să ştiţi cum arată caietele unui elev leneş!

Lista poate continua la nesfârşit, dar mi-e lene s-o completez. Bineînţeles, aş putea s-o lungesc cu prescurtările folosite de tineretul din ziua de azi, dar aş lua-o razna. Kthxbye!
Foto: writeshop.com

17 thoughts on “Cât suntem de leneşi!”

  1. Hehhe, sa nu uitam de americani… cand se apuca sa vb prescurtat :) , numai un american ii mai poate intelege, nu? ceilalti is mici copii, cred. Sunt aproape sigur ca ei, cei din SUA sunt campioni la prescurtari ori poate ca ii urmaresc eu prea mult in ultima decada si nu am o baza mai solida pentru a face neste analize mai aproape de adevar.

  2. Daca te uiti in convorbirile de pe mess ale adolescentilor din ziua de azi, ai cuvantul meu ca nu tot timpul intelegi ce vor sa zica din cauza multitudinii de prescurtari….Oricum cea mai tare e prescurtarea D-zeu!

  3. sau la fizica cand profesorul atragea atentia sa nu mai prescurtam curent „c*r” ci „crt.”(eventual).eu scriam repede si prescurtam cr.

  4. OMFG OMFG LMAO LOL BRB SMS STF …. eu ma enervez foarte tare cand discut cu cineva pe mess si vad astfel de prescurtari si ma enervez pentru ca unele dintre ele nu stiu ce inseamna iar daca intrebi pari depasit de situatie….. cred ca ar trebui facut un site educativ cum sa folosesti internetul si cum sa scrii pe internet….. eu cred ca ar da roade si la scoala pentru unii

  5. @ Moldovean cu blog – nu e chiar asa. Faza cu prescurtarile tine cateva luni, un an, dupa incepi sa scrii normal. Si eu foloseam k, sh, tz, dar doar pentru… un an, dar dupa, treptat-treptat, mi-am revenit. Bine, ca sunt unii care nu scriu cu sh, tz, dar scriu „miam” „sau dus acolo” si alte chestii, asta e alta treaba.

  6. Eu nu folosesc prescurtări. Din cauza asta am dificultăţi în a scrie SMS-uri. Mai ales de când mai toate telefoanele au tastatură qwerty (virtuală sau fizică) şi scriu pe ele aproape a fel de natural ca pe tastatura PC-ului. Până să zic eu ce-am de zis s-a dus naibii numărul standard de caractere.
    Tot de-aia n-am nici cont pe twiter. Ba nu, mint, de-ăsta mi-am făcut sătămâna trecută.
    În rest, sunt foarte leneş.

  7. Pe mine m-a mirat cand am vazut o bloggerita din Cluj folosind prescurtari de genul: „m-am plicti” (pentru m-am plictisit), „are proprietati anticelu” (anticelulitice), „eu zic ca-i porto” (portocaliu) si cred ca am vazut si „multu” (pentru multumesc). M-am gandit ca asa vorbesc oamenii din Cluj, ca acolo am auzit si de „faculta” pentru prima oara.
    Pe mine nu ma deranjeaza deloc prescurtarile in scris atat timp cat se intelege despre ce e vorba. Totusi, eu nu le folosesc pentru pronumele de politete si nici cand ii zic cuiva multumesc, noapte buna sau la multi ani. :P

  8. Cred că te referi la Sigina, aşa-i?

    Ştii cum îi? Fiecare se exprimă cum vrea pe blogul lui; într-adevăr, pe la Cluj, oamenii sunt mai relaxaţi. De fapt, în Cluj şi Timişoara am auzit cele mai funny prescurtări. Dar şi prietena mea cea mai bună, care-i din Simeria, zicea „n-am decât un şerve folo”, când îi ceream un şerveţel/hârtie igienică. Adică n-avea decât un şerveţel deja folosit. :D

  9. Denisa, şi eu citesc orice litere îmi pică în faţa ochilor, inclusiv numerele maşinilor şi orice nume de firmă. Uite-aşa am învăţat că trapeza din limba greacp, înseamnă bancă şi apothek din neerlandeză, înseamnă farmacie. Da’ zici tu că şi asta o mai fi o boală? Că am venit de la cea japoneză, acuma :))

  10. Asta cu “F.lli” ar avea o explicatie logica si anume cam greu gasesti un nume de firma bun sa fie inca valabil pentru inregistrare fapt pentru care ai doua variante: ori cauti o denumire lunga, ori incerci diverse prescurtari. Prescurtarea de la Dumnezeu, nu are nicio scuza.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.