blog my mind ☕
Naționalismul. Un fel de boală mintală, de obicei apare sub forme ușoare, dar pe alocuri s-au întâlnit cazuri extreme. Este „atunci când” ți se pare că un atribut oarecare, pentru care tu nu ai nici un merit, îți acaparează viața, gândurile, sentimentele, și tu chiar crezi că ai vreun merit pentru culoarea pielii, locul în care te-ai născut, limba maternă. Read More …
La radio, dar nu numai, aud destul de frecvent „NEAȚA BUNĂ!”. Oameni buni, ‘neața e short for (adică prescurtarea de la) „bună dimineața”. Deci a spune NEAȚA BUNĂ e ca și cum ai zice bună dimineața bună. Nu mai fiți tâmpiți.
Folosesc expresia asta de când mă ştiu, dar abia de curând am avut curiozitatea să aflu etimologia cuvântului „zadar”.
Iubesc limba română. E ciudată, e grea, în ultimii ani, corectitudinea gramaticală în lima română pare să fie apanajul elitelor, rezervată celor câteva persoane care mai au răbdarea să o înțeleagă. Și totuși… se spune că limba evoluează, că se adaptează vremurilor.
Am scris mai demult pe blog că deși sunt născută în Timișoara, nu sunt bănățeancă decât cu numele. Iar teoria asta mi se confirmă de fiecare dată când mă lovesc de câte un regionalism pe care nu-l cunosc. Și-s multe tare! Acum mai bine de 10 ani, un băiet mi-a citit o poezie scrisă numai Read More …
Era o vreme când saşii din Siebenburgen, cum i se mai spune Transilvaniei (adică regiunea celor şapte cetăţi: Braşov, Bistriţa, Sebeş, Sibiu, Sighişoara, Mediaş şi Cluj), treceau Carpaţii pentru schimburi comerciale şi ajungeau şi în zona Drăgăşanilor, de unde cumpărau vin. Ofereau la schimb articole de meşteşugărie, pe care saşii le produceau de o calitate Read More …
Trei chestii pe care le-am descoperit de ceva timp şi am tot uitat să le „notez” aici, ca să rămână pentru posteritate: Brozba, şleahta şi zadar. Sunt trei cuvinte intrate în limba română de pe la vecinii noştri, aşa că haideţi să aflăm împreună ce înseamnă fiecare. Brozba [sau rutabaga] Când eram mică, în satul bunicilor mei, Read More …
Cred că, în cercurile noastre de prieteni, cu toţii ne referim la fecale folosind cuvântul… colocvial. Ştiţi la care mă refer. Singurele momente când spunem că avem sau nu avem scaun regulat sunt când ne aflăm în cabinetul medical sau în faţa unui doctor [medic, nu doctor în ştiinţe politice, că ăla n-are legătură] şi, eventual, când Read More …
Știu că pare un tic verbal când te întreabă într-una de ce, dar reamintiți-vă că nu întreabă pur și simplu. Nu, adevărul e mult mai dureros – întreabă pentru că chiar vrea să știe de ce. Văd că multă lume încă nu ştie când se scrie „într-una” şi când „întruna”, aşa că m-am gândit să Read More …
Nu-i aşa că, atunci când medicul îţi prescrie antibiotice, ai vrea să le poţi lua fără grijă? Fără să te gândeşti că, poate, au greşit dozajul substanţei active? Fără să-ţi fie teamă că au externalizat producţia şi că te vei trezi că ai luat, de fapt, alt medicament ambalat în cutia de, să zicem, Klacid? Mie Read More …
Dintotdeauna m-au amuzat unele cuvinte „româneşti”. Or fi ele româneşti, dar de cele mai multe ori au origine străină. Aşa şi cu prăvălie: când îl rosteşti, primul lucru care îţi vine în minte nu este un mic magazin, ci un loc în care s-au prăvălit câteva mărfuri care te aşteaptă, grămadă, să le cumperi. Dar Read More …
Acum câteva zile, înainte de a pleca la Sibiu, Sebi mă cheamă să-mi arate, amuzat, un e-mail pe care l-a primit. Mesajul era cel de mai jos:
Pentru că azi noapte am dormit puţin, în dimineaţa asta mă zgârie pe retină toate greşelile pe care le văd pe bloguri. Eu, ardeleancă, nu o să mă apuc să comentez despre „bani din blog”, „bloggerii care scriu despre evenimente din oraşul lor doar pe 50 de lei”, „blogosfera se duce în cap, A-listerii sunt Read More …
L-am văzut pe Marian Vanghelie vorbind la teve. Cică PSD – sau alt partid, nici nu contează – recunoaşte espertiza lui. Şi Vanghelie nu-i singurul care foloseşte cuvântul ăsta fără să-i fi căutat vreodată sensul în dicţionar. Tata mi-a semnalat că şi Cristian Diaconescu [întâmplător, tot de la PSD] foloseşte frecvent cuvântul expertiză atunci când Read More …
Pentru că, din 15 august, Ciprian Iancu intră în concediu, rămân eu cu toate textele scrise pentru ziarul la care lucrez. O să editez la ele de-or să-mi sară capacele, aşa că m-am gândit să preîntâmpin problema scriind acest foarte mic ghid pentru colegii mei. Sigur, aş fi putut să li-l trimit pe mail, dar Read More …
Dacă tot a fost azi ziua în care critic diverse, v-aş ruga frumos ca, pe viitor, să nu mai scrieţi: „restaurant decent”, „film decent”, „bar decent”, „serial decent”, „maşină decentă”, pentru că: DECÉNT, -Ă, decenți, -te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, -ntis.
Ouălor. Niciodată ouălelor. Vopsitul ouălor. Încondeierea ouălor. Ciocnitul ouălor.
De pe la ştiri: „Românii care lucrează în străinătate vin acasă de sărbători”; „Agitaţie mare la oficiile poştale şi la sediile firmelor de curierat: românii care nu pot veni acasă de sărbători au trimis pachete cu cadouri pentru cei rămaşi acasă”; „târg de miei în capitală, românii nu se înghesuie să cumpere miei. […] bla-bla-bla masa Read More …
Cultivat la fel ca tata, conservat la fel ca mama. Castraveţi româneşti Szatmár gold. Joj te!
Sau „de-ale baloanelor de săpun”. Pe una dintre etichete scrie „De suflat bulbuci”, pe alta, „A nu se înghite conţinutul”. Ce naiba, numa’ ungurii traduc informaţiile de pe etichete? N-au găsit un singur român care să-i ajute cu traducerea?