Cea mai lungă noapte din viaţa mea

Noaptea trecută am petrecut-o [irosit-o?] în acceleratul omieoptsute-nu-ştiu-cât, Iaşi – Timişoara Nord, supranumit trenul foamei. Când ajungi să călătoreşti pe distanţe măricele doar la cuşetă, începi să uiţi cât de tristă-i viaţa în celelalte vagoane. Nici măcar pozele făcute în trecut la zăpada din interiorul trenului ori la oamenii care dormeau pe holurile vagoanelor nu m-au făcut să-mi amintesc de ce nu mai călătoresc altfel decât la cuşetă. Când vedeam pozele cu pricina, nu făceam altceva decât să mă “scutur” de amintiri precum un câine de excesul de apă de pe blană.

Bătaie de joc à la CFR

Am făcut greşeala de a mă comporta la fel ca celelalte oi din turmă – nu am cumpărat biletele din timp şi m-am “trezit” pe 1 ianuarie că nu mai găsesc locuri la cuşetă. Cred că pe chipul meu se citea surprinderea pe care o afişează şi drumarii când ninge în decembrie: “Dar vai…!”. Neavând de ales, am luat bilete la clasa a II-a, sperând că voi găsi, totuşi, două locuri la cuşetă înaintea plecării trenului; n-ar fi fost prima dată când nu ştie dreapta [vânzătoarea de bilete] ce face stânga [naşu’ de pe vagonul-cuşetă].

Evident că, la plecare, trenul era plin. Iar când spun plin, nu exagerez. Nesimţiţii de la CFR Călători au vândut atâtea bilete câte s-au cerut. Logic, că doar atunci când nu e aglomeraţie, cumperi B+T+Supliment, unde T-ul sau suplimentul reprezintă locul. Iar când se termină locurile disponibile, ce fac cei de la CFR? Mai adaugă vreun vagon, credeţi? Nu, ei vând în continuare bilete, doar că fără loc. Bilete cu doi sau trei lei mai ieftine decât cele “cu loc”, pe care le cumperi pentru că nu ai alternativă şi care îţi dau dreptul de a ocupa un loc în picioare în tren. Astfel, un vagon cu 72 de scaune va transporta nu 72 de călători, ci atâţia câţi consideră vânzătoarea de la ghişeu că merită să se înghesuie în el. Aş zice că în vagonul meu au fost 100 de călători, dar sigur am depăşit suta, pentru că din compartimentul 3 până la baie trebuia să deranjez vreo 10-15 călători plătitori de bilet dar care nu aveau locuri.

Şi pentru că e iarnă şi lumea nu se plimbă 800 de kilometri cu trenul doar pentru o zi, toţi aceşti călători aveau bagaje. Multe şi voluminoase. Mai o damigeană cu vin, mai o juma’ de porc, ca tot românu’ transhumant. Unde să încapă toate bagajele, dacă în fiecare compartiment era loc pentru “doar” opt persoane şi bagajele lor? Pe hol, desigur.

Adi de la Deva, ţăranul suprem

Noi am avut ghinionul să dăm peste un ghiolban care nu tace decât atunci când doarme. Se numeşte Adi şi s-a lăudat că este din Deva. Nu a vorbit cu mine sau cu Sebi, pentru că pe Sebi nu l-a impresionat atitudinea lui de “tatalor” [“Pune şi tu bidonu’ ăsta cu vin sub scaunul tău! Da’ cum n-ai loc? Scoate-ţi plasa de acolo!”] şi nici nu s-a amuzat la glumele de şantierist pe care le făcea [eu încercam să dorm], în schimb a intrat în vorbă cu absolut toate persoanele care s-au perindat prin compartimentul nostru – eu am numărat şapte, dar or mai fi fost.

Adi de la Deva le ştie pe toate, este pasionat de jocul de cărţi numit Tromf, ascultă manele şi are telefon cu empetrei. Bine, teoretic, pe telefon poate să vadă şi videoclipuri, dar nu ştie ce naiba are că el le tot converteşte şi ele nu merg. Şi a încercat şi cu kituri de instalare să pună alte programe pe care le-a convertit, dar nici de-al naibii nu merge.

Ca să intre în vorbă cu o doamnă mai în vârstă decât el, Adi de la Deva a exclamat oarecum interogativ: “Şi s-au terminat sărbătorile!?”. Doamna a ridicat din umeri [cam a pagubă], Adi de la Deva nu s-a lăsat: “Parcă ne-am obişnuit aşa, în fiecare zi să mâncăm bine, să bem, să închinăm un pahar – moment în care ridică în aer un pahar imaginar, ca pentru un toast, şi strigă: «La mulţi ani cu sănătate, la mulţi ani!»”. Cu tânărul cuplu care stătea vizavi i-a fost mai uşor: “De unde veniţi voi?”. “De la Chişinău”. “Daaaaa??? Uaaaau! Da’ de ce, cine-i de acolo?”. Cum spuneam, pe tineri i-a fost mai uşor să-i descoasă şi după încă vreo trei întrebări stupide, le-a propus un joc de cărţi. De fapt, a întrebat pe toată lumea dacă vrea să joace, mai puţin pe Sebi, care ar fi preferat să îl împuşte – cu bile de airsoft, evident – doar ca să-i ocupe locul, sunt convinsă, nicidecum să joace cărţi cu un retardat cu păreri despre orice.

La 12 fără 10, Adi de la Deva s-a uitat la ceas şi a decretat: “peste 10 minute îi revelionu’!”. Pizduţele proaste din compartiment au fost foarte impresionate de această fină glumiţă a lui Adi de la Deva şi dacă Adi de la Deva a văzut că i se dă apă la moară, a continuat să emită tot felul de platitudini. Preferata mea a fost: “Să mor de nu era mai simplu să fi adus o saltea aicea, o umflam şi stăteam toţi pe ea. Să vez’ cum am fi făcut toţi: «ăsta-i colţul meu, dă-te mai încolo!», hăhăhă!”.

În tot timpul ăsta, eu încercam să dorm. Dar cum dracu’ să dormi când ‘tardul urla atât de tare încât reuşea să-mi acopere muzica din căşti, iar când n-o făcea vocea lui, auzeam ca prin vis acorduri de manele? Cum să dormi cu capul sub haină când în compartiment era foarte cald, iar din tavan bătea lumina de neon? Cum să mai dormi când lui Adi de la Deva i s-a făcut milă de cei doi semi-boschetari – un el şi o ea – care nu aveau bilete şi dormeau pe hol, în faţa compartimentului nostru, şi i-a chemat înăuntru, să se ocupe locul – unul singur, da? – liber rămas după ce a plecat doamna mai în vârstă [care puţea şi ea, fie vorba între noi, a… femeie nespălată]? Jumătatea feminină a cuplului puţea a transpiraţie ca un tractorist după o zi de muncă, avea şosete sport, cu dungă albastră, pantaloni albi şi cizme negre la care a renunţat după o vreme. Am putut, astfel, să ne bucurăm cu toţii de o privelişte rară: şosetele cândva albe, cu vârfuri galben-maronii urmărind conturul degetelor, tălpi maro şi, din când în când, câte două degete care se frecau vesele între ele, camuflate de şosete.

N-ai cum să dormi altfel decât în reprize, cu nervi, cu vise urâte [am visat o pisică fioroasă] şi cu gânduri murdare. Ah, ce i-aş fi scăpat vreo două!

Recapitulare Concluzie

Mori, CFR, mori în chinuri, mori în beznă, mori mai repede, fi-ţi-ar infrastructura, nesimţirea şi preţurile mari de ruşine!

24 thoughts on “Cea mai lungă noapte din viaţa mea”

  1. Da da, parca ai fi descris experienţa mea de astă vară cu cfr-ul pe ruta Craiova – Bucureşti – Costineşti. La fel bilete fără loc o gramdaă, căldură, lume nesimţită şi cam tot ce ai descris şi tu în postul de mai sus. Mă mir totuşi cum Sebi nu i-a zis nimic lu Adi de la Deva :D sau poate a scris la el pe blog (intru şi la el imediat). Ps. Mufică cum a suportat?

  2. Jocul pe care l-au jucat toata noaptea se numea “66”. “Tromf” era denumirea pe care o au scupatorii de seminte care joaca acel joc in fata blocului langa un pet de bere pentru “Atu”.

  3. Postul tau m-a uns pe suflet,lasand la o parte faptul ca e si bine scris.
    Sunt o veterana a calatoriilor cu trenul pe distante lungi.Am patit ceva asemanator asta-vara,in acceleratul Constanta-Arad.Nu-mi dau sama nici azi de ce nu au suplimentat numarul vagoanelor.
    Totusi,in ultimii ani am descoperit un mod mult mai bun de a calatori:microbuzele sau autocarele.Ajungi mult mai repede la destinatie si fiecare are locul lui.Cat despre bagaje,se aseaza in alt loc.

  4. Eu am trait ceva asemanator in ratb…unul din cocalari avea gentuta cu D&G, iar toti 4 cocalarii, dupa ce m-au incantat o jumate de ora cu manele, au coborat din troleu si s-au urcat intr-o rata si s-au intors la ei la tara, unde sunt convinsa ca-s deschizatori de drumuri

  5. Preluat comentariul de pe: http://www.citynews.ro/mures/comentariul-zilei-4/cea-mai-lunga-noapte-din-viata-mea-68678/
    Nu va inteleg indignarea, sincer. Ati fi avut 4 posibilitati, pe care cred ca le cunosteati, sa sunati la informatii pentru cuseta, sa luati bilet din timp [mai ales pe ruta asta][o sugestie – https://bileteonline.cfrcalatori.ro/Manual.pdf si bileteonline.cfrcalatori.ro], sa luati avionul sau sa acceptati situatia data. Dar nu, nu v-a trecut prin cap ca s-ar putea sa fie pline trenurile de moldoveni, mai ales de sarbatori. Nu ati dorit sa calatoriti confortabil cu avionul, fara batai de cap, si nici nu ati acceptat situatia. Pe cine sunteti indignata? Pe unii care n-au renuntat la locul din cuseta, asta asa – ca a 5-a varianta? V-ati ascuns chipul in haina de unde ati judecat aspru niste personaje… nearticuland nici cel mai mic gest care sa sugereze ca va deranjeaza manelele, ori sosetele, ori logoreea, nu! Cei doi boschetari? Ati fi putut fi o lady – oferind si cel de-al doilea loc sarmanului obosit de atata stat in picioare, nu …ati fost oripilata ca nea Adi de la Deva nu s-a ridicat…. Sau ati fi putut calatori la vagonul de dormit sau cuseta de clasa a 2-a.
    Sa reluam. Biletele de tren se elibereaza electronic, adica – orice tanti de la ghiseu are in fata diagrama locurilor libere din orice compartiment, in afara statiilor mici, unde se elibereaza manual – lucru care se comunica prin telefon, oricum e putin probabil sa urce puhoiul intr-o statie mica, poate navetistii. Daca nu mai sunt locuri, fiecare calatoreste asumandu-si conditiile, daca arde. Ca si in troleibuz, simplu. So, recitind ce ati scris prin ce-am gandit eu, am tras o concluzie de genul: taranul Adi are telefon cu empetrei, asculta manele, e retardat si ghiolban, cu glume de santierist, joaca Tromf, gen tractorist, cu o ea nespalata, cu sosete sport, cu dunga albastra, pantaloni albi si cizme negre. Da, aveti un spirit de observatie indubitabil, de acolo din maneca sau de sub fular, incantat de degetele vesele, in plus aveti un blog, cu niste coristi ce va canta-n struna. Ceva ‘eosebit. Remarcabil. Care manea v-a placut?

  6. Mi se pare mie sau nea ”muncitoreste” asta seamana al naibii de bine cu Adi de la Deva??? Sa vezi daca nu e chiar el…

  7. Nu mai bine va luati voi o masina? Desi acolo pericolul de a da peste multi alti Adi de la Deva cu loganuri tunate este mult mai mare, dar macar nu respiri toate miresmele de prin trenurile patriei, iar daca ti-e somn tragi pe dreapta o ora…

  8. ce avion iasi-deva lol. numai daca se duceau bucuresti-arad si apoi arad-deva cu masina sau combinatii din astea fanteziste si greu de realizat.
    totusi, nimeni din compartiment nu i`a spus lui adi sa taca din gura? probabil ar fi facut liniste daca i s`ar fi zis dar asa el a continuat ca a avut auditoriu.
    am avut o intamplare neplacuta in tren, mergeam arad-sinaia si la statia de la sighisoara s`au urcat in tren un miliard de nespalati de la festival, unii incercand sa invadeze si compartimentele; cand au incercat unii sa intre peste noi i`am intrebat de bilet, le`am spus ca noi am platit locurile astea si ca daca au probleme sa vb cu personalul CFR. au inchis usa si s`au retras.

  9. Cea mai proasta mutare din partea CFRului a fost scoaterea personalelor de cursa lunga. O data, a pierdut clientii cu posibilitati financiare reduse, care fie raman acasa, fie merg cu nasul ca mai economisesc ceva, pe de alta parte a trimis toti cocalarii de la coada vacii dar plini de fite pe trenurile accelerat. Si astfel au aparut pe toate trenurile de rang superior alcoolici navetisti, samantari de coltul blocului, tot felul de nespalati, gigei care se aseaza fara niciun fel de problema pe locul tau, doar pt ca le e lene sa se deplaseze cu 2 vagoane mai departe unde le era repartizat locul lor, si poate cel mai trist toaletele au devenit un loc in care poti sa intrii maxim pana la o ora de la plecarea trenului din statia initiala, etc. Si o sa dau si un exemplu concret: Bucuresti – Constanta. Asta vara erau trei personale (iar in afara sezonului au ramas 2). Trenuri vechi, dar nici pretentii nu puteai sa ai cand dadeai doar 20 de roni pana la Bucuresti. Si ce era mai important, fiind personal puteai sa iti alegi compania din compartiment, nefiind vorba de locuri rezervate.Asadar toata lumea era fericita, vreai sa ajungi ieftin luai personalul, vreai lux si viteza te duceai cu rapidul. Dupa noul mers a ramas un singur personal, asa ca lumea s-a reorientat catre accelerate si rapide. Si asa te poti trezi ca desi acum dai 50 de roni pe bilet, poti sa fii nevoit sa asculti 4 ore zgomot de seminte sparte aruncate pe jos pe un fond sonor de manele ordinare, poti sa induri cele mai odioase duhori, poti sa ai surpriza sa vezi ca pe locul tau se aseaza cineva care nu vrea nici in ruptul capului sa se ridice,etc. Singura solutie ar fi introducerea unor personale pe ruteel Satu Mare – Constanta, Timisoara – Iasi, Cluj Napoca – Galati, Baia Mare – Craiova etc. Ar fi singura modalitate prin care s-ar produce o triere a calatorilor in functie de pretentii. Pariez ca unul care este certat cu sapunul, nu ar plati aiurea la InterCity bilet ca sa aiba priza si masuta pt laptop si lcd sa vada filme, daca ar avea si alternativa de a merge cu personalul fara sa trebuiasca sa mai schimbe, la fel cum pariez ca un calator care vrea conditii nu scuipa seminte pe jos sau nu nimereste wcul atunci cand se duce la toaleta.

  10. Pingback: Traiasca service-ul Indesit ! | Blogu' lu' Myky
  11. De aia eu circul doar cu masina proprie si personala. Din 2007 am zis ca nu mai dau un leu jigodiilor de la SNCFR, dupa ce am facut 7 ore de la Buc la Constanta, cu rapidul parca si am dat o tona de bani pe bilet. Cu un plin de benzina aproape ca fac Bucuresti-Constanta si retur si e cu totul alt confort.

  12. Da te inteleg perfect prin ce ai trecut… daca nu e unul dintrasta ce stie/vrea sa stie tot, e o baba. Dar sa vezi cum e cand nimeresti unul care l-a scuipat mama-sa cu telefonul la ureche… si mai e si “pe acelasi pol cu genul lui” ca sa zic asa… am plecat din Timisoara la Bucuresti cu “escala” de o zi in Severin… iar din Severin am avut unul care tot drumul a fost cu telefonul la ureche si urla de il auzeai de la 3 vagoane in spate si numai dintralea: ce faci fataaaa? bine fataaaaa!!! ai manacat fataaaaa? te-ai p…t fataaaa? ti-a venit fataaaa? cum areti fataaaa???… de iti vine sa il arunci la prima gara…

    Long live CFR-ul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.