Emoticoane: pro sau contra?

În blogosferă se dezbate „problema” emoticoanelor: unii sunt pro, alţii contra [evident]. Sebi zice că-l enervează cei care la trei cuvinte folosesc 10 emoticoane. Scopul pentru care au fost create acestea este de a exprima o stare de spirit. Una singură, pentru că nu poţi să fii şi nervos şi vesel în acelaşi timp. Sau mă rog, poţi, dar atunci probabil că ai fi în cămaşa de forţă, la un spital de „veseli”.

Eu chiar am scris în urmă cu ceva vreme despre „problema” pe care o am cu emoticoanele, şi anume că le folosesc prea des. Dar tot nu m-am vindecat între timp, la comentariile pe care le las pe bloguri – inclusiv pe al meu – adaug câte un „smiley face” ori un cap galben cu limba scoasă, iar pe messenger ştie toată lumea cu care am discutat măcar o dată că nu pot să port o conversaţie fără să „las” măcar un rânjet.

Totuşi, nu-mi plac nici mie persoanele care încep o conversaţie cu un buzz, continuă cu trei emoticoane, „trântesc” un „cf” – care, pentru cine nu ştie, înseamnă „Ce faci? Eu sunt un cretin şi sunt prea comod ca să scriu «Ce faci?», nu meriţi mai mult decât «cf», dacă vrei să-mi răspunzi bine, dacă nu, o să consider că «nu vrei să vb cu mn»” – şi dacă nu le răspunzi te mai fericesc cu un buzz. Să nu uităm de minunatele Audibles: dacă te-a pus necuratu’ să nu-ţi dezactivezi sunetul la Audibles, sigur se va găsi un copil sau un adult cu minte de copil care să-ţi dea cu ouă în geam când ţi-e lumea mai dragă. Nici „soneria” pentru apelurile prin messenger nu o am activată. Îmi ţin messengerul deschis mai tot timpul şi nu mi-ar conveni să mă trezesc sunată, când mi-e somnul mai dulce, de cineva care nu are nimic de spus, dar se plictiseşte.

Revenind la emoticoane: mi-s dragi, pentru că altfel nu le-aş folosi. Le folosesc în toate conversaţiile, când sunt plecată de-acasă schimb pupici cu Sebi, mama [apropo, ăsta e preferatul ei: ] şi tata şi mă bucur că există. Dar ca orice lucru bun, trebuie folosite cu măsură, altfel devin enervante.

Iată şi un filmuleţ despre invazia emoticoanelor:

P.S. Mă enervează faptul că în cuvântul „emoticons” există „emo”.