Am cugetat mult dacă să scriu asta pe blog sau nu. Până la urmă, de-aia e blog personal, ca să-mi spun părerile, care sunt prin excelenţă personale. Nu prea am eu obiceiul să scriu despre oamenii din viaţa mea, dar m-a inspirat Tomata şi cred că de acum veţi citi aici despre mai mulţi oameni – cu nume şi prenume.
Pe Carmen Hărău o ştiu din 2002. Atunci mi-a devenit pentru prima dată şefă, când a hotărât să îşi facă un ziar – săptămânalul REPLICA. Ziarul apare şi astăzi, după mai bine de 10 ani, lucru pe care nu-l pot spune despre niciuna dintre celelalte publicaţii care existau pe tarabele hunedorene în 2002.
Din 2002 şi până acum, am plecat de la şi revenit la REPLICA de trei, respectiv două ori. A treia oară când m-a angajat, în 2007, mi-a cerut un singur lucru: să-i promit că nu mai plec. Şi uite-aşa au trecut cinci ani şi jumătate, de cinci ori şi jumătate mai mult decât am rezistat la orice alt loc de muncă. Ce-i drept, de la o vârstă îţi dai seama că nu mai e în regulă să sari din floare-n floare, aşa că te aşezi într-un loc. Cititorii mei mai tineri îmi vor da dreptate… într-o bună zi.
Nu am văzut-o pe şefa mea, Carmen Hărău, prea des. Este un om de afaceri care conduce mai multe firme şi are în grijă peste 700 de angajaţi, aşa că nu are întotdeauna timp să „vadă” de noi, aşa că noi, cei de la ziar, am considerat că suntem o maşinărie bine unsă, care funcţionează şi fără bobârnace sau directive „de sus”.
Şi totuşi, de fiecare dată când am întâlnit-o, mi-a lăsat impresia unui profesionist. Din 1995, a construit în Hunedoara un grup de firme care nu doar că a trecut cu bine de criza economică, dar continuă să asigure locuri de muncă pentru 700 şi ceva de oameni. Şi ştiu că s-a tot spus, dar vreau să confirm că niciodată nu au existat întârzieri la plata salariilor. Ba chiar, dacă ziua de salariu „pică” sâmbăta sau duminica, întotdeauna ne-am primit banii încă de vineri.
Acum, şefa mea a decis să candideze pentru un post de deputat în Parlament. Pentru că oamenii de afaceri din România nu au fost niciodată preferaţii guvernanţilor, pentru că Hunedoara a fost mai mult o cifră în statistici şi mai puţin un oraş care să conteze la Bucureşti, pentru că avem nevoie de o voce în Parlament care să vorbească pentru noi, în numele nostru.
„Durerea” mea e că a ales să candideze din partea USL. Cu toate astea, oricât de dragă mi-ar fi culoarea portocalie, cu regret vă spun că anul ăsta nu votez ca până acum. Anul ăsta votez omul, nu partidul. Iar omul cel mai potrivit ca să mă reprezinte în Parlament este Carmen Hărău.
UPDATE: Carmen Harau a castigat cu 70% postul de deputat in Colegiul 3. Felicitari!
Primul hunedorean de ispravă: Corneliu Birtok-Băneasă
Sper să aibă destul timp și pentru afaceri și pentru Parlament.
O alegere foarte buna…
Am citit multe articole, dar asta al tau chiar mi-a placut. Felicitari pentru ca l-ai scris.
O alegere buna in opinia mea
As intreba-o pe dna Harau ce s-a intamplat cu dezapezirea Hunedoarei in ziua in care a devenit deputat de Hunedoara.
Nu cred ca se v-a duce la Bucuresti pentru a apara interesele hunedorenilor. Trebuia sa ramana in Hunedoara sa-si vada de cei 700 de angajati! Insa, Bucurestiul e mana cereasca pentru afacerea fiemei sale. Sa fim sinceri! Daca eu as avea o firma cu 700 de angajati…fiema ar merge super bine…mi-ar mai trebui mie belele pe cap? Mi-as vedea de firma mea, de angajatii mei…si as dormi linistita. Dar….marele „dar”…firma nu merge asa cum se spune..asa ca, mergem la Bucuresti sa linistim apele si sa aducem ceva profit in plus firmei si „cateilor” care misuna la gardul societatii. Hai, sa fim seriosi! E mult de povestit pe tema asta.
Apropo, bricheta mi s-a terminat dupa 3 zile, pixul nu mai scrie, odorizantul nu mai da parfurm. Insa, afisele inca troneaza pe stalpii de pe toate arterele…..ii curata firma dansei? Ha, ha.