De ce IKEA ar trebui să vândă şi online

Îmi place IKEA mult, cred că e singurul magazin în care aş fi în stare să stau 24 de ore, dacă m-ar lăsa cineva. Ori de câte ori ajung în Bucureşti cu maşina, fac tot posibilul să ajung la magazinul meu preferat; poate că nu-mi cumpăr obiecte de mobilier – deşi visul meu este să-mi mobilez toată casa de la IKEA -, dar măcar cu un „ceva” cât de mic tot mă întorc acasă.

Săptămâna trecută am început să lucrez la îndeplinirea acestui vis, pentru că m-am întors acasă cu o masă verde pe care am pus-o în bucătărie. Nu-i ea chiar de bucătărie, dar aveam nevoie de o masă mult mai mare şi VIKA nu-ştiu cum s-a potrivit la fix. Azi am citit pe Twitter că Lilişor şi-a găsit lenjerie de pat pe site-ul IKEA, dar tocmai constata cănu poate comanda online. Ehei, eu sufăr din cauza asta de câţiva ani deja!

Şi cu ocazia asta mi-am amintit cum am stat eu o noapte întreagă pe Okazii, amuzându-mă de chestiile pe care le vinde românul pe net. Găsisem atunci nişte încălţări murdare [cum, frate, cum să îţi pozezi adidaşii murdari şi să-i pui la vânzare pe net?!?], haine purtate şi alte prostii, un frigider tip minibar de hotel, dar şi produse IKEA noi, pe care un român cu spirit întreprinzător s-a gândit să le vândă la suprapreţ celor din ţară care nu ajung la magazinul din Bucureşti. 

Băiat deştept, mi-am zis, şi aproape că mă gândeam să-mi cumpăr nişte chestii, dar pentru că am avut o experienţă neplăcută când am cumpărat ceva de pe Okazii, m-am abţinut. Şi bine am făcut, pentru că iată, am ajuns la IKEA din Bucureşti mai repede decât aş fi sperat.

O măsuţă de cafea LACK costă, în magazinul IKEA, 30 de lei. Pe Okazii, dacă ai ghinionul să locuieşti la sute de kilometri de Bucureşti, costă între 40 şi 62 de lei. E drept că ai transportul gratuit, dar e vorba despre Okazii, deci nu prea ai nici o garanţie că vei primi ceea ce ai plătit sau nişte cartoane frumos ambalate. La fel cum nimeni nu-ţi garantează că nu vrei primi o măsuţă veche, folosită şi eventual zgâriată. N-am nimic cu omul care s-a gândit să facă un ban din revânzarea produselor IKEA. Mă gândesc doar că banii pe care-i câştigă vânzându-le la suprapreţ nu sunt impozitaţi în nici un fel şi că nu primeşti chitanţă pe bunurile cumpărate.

Cine are de pierdut aici? Statul român, la faza cu impozitele. Cumpărătorul, pentru că plăteşte uneori dublu pentru produsele cumpărate. IKEA, pentru că dacă ar vinde online ar câştiga şi mai mult decât o face deja. Sigur, ca să înfiinţezi un departament pentru vânzările online ai avea nevoie de personal special angajat pentru asta, ar fi mai multă bătaie de cap cu stocul, dar rezultatele?