La coafor

Sau „Cum am ajuns să am freză emo”.

Părul meu semi-distrus avea nevoie de o formă, aşa că azi am profitat de puţinul timp liber pe care l-am avut şi am mers la coafor. De fapt, eu am plecat să mă tund, nu mai mult, dar pe drum mi-a venit ideea să mă şi vopsesc – mă rog, să mă las vopsită.

Tanti coafeza mă întreabă cum vreau să mă tundă, eu îi spun că vreau doar să-mi „ia” din lungime, adică partea arsă. Îmi spune c-ar fi bine să mai taie şi din „vârful capului”, aprob – „dacă ziceţi c-o să stea, tăiaţi-l” şi aştept…

La final, să mor, nu alta [îmi dădusem ochelarii jos cât timp m-a tuns]: părul meu lung nu mai era, iar freza… emo. „Da’ nu-ţi place? Aşa se poartă! Toate tinerele aşa se tund!”. Păi şi credeţi că eu vroiam ce se poartă sau să-mi stea bine?

Ce să mai faci în situaţiile astea? Eu i-am dat mână liberă, ea m-a tuns cum ştie că „se poartă”, iar părul oricum era pe jos, nu-i puteam spune că e prea scurt şi vroiam mai lung.

De-acum, multă spumă, o vară cu baticuri şi sper că până-n octombrie creşte la loc, că de nu…

9 thoughts on “La coafor”

  1. Se pare ca e fenomen national.. mai am vreo 2 prietene care au patit acelasi lucru.. preferand sa si-l cioparteasca ele apoi ca sa stea cumva. E pur si simplu iritant curentu asta emo.. mai ales aici incapitala unde zici ca e tara emoistilor!

  2. Pingback: Curentul Emo |
  3. Am patit-o si eu cu o tanti ce-si deschiseserditamai salonul dar nu stia sa tunda, toata viata ei facuse doar permanente la babe. ( pe atunci nu stiam amanuntul asta)

    Eu nu m-am lasat vopsita insa ca tocmai vazusem 2 babe mov iesind de acolo si vopselile alea nu imi inspirau incredere.Insa i-am zis sa ia partea despicata/arsa si sa-i dea o forma ciupind in scari. Cum baba nu stia cum e aia cu scarile, a crezut ca e sinonimul la trepte si s-a gandit sa faca ca pe vremuri. Stiti tunsoarea a la garcon (a la castron?) Imaginati-va cum ar fi cu 3 castroane una peste alta. Si pentru forma a bagat nitel permanent pe niste bigudiuri de cand era bunica fata.

    Cand am ajuns acasa barbata-miu a mutit vazandu-ma cu sarmalele alea in cap si cand i-a revenit glasul a intrebat daca se despagubire pentru asa ceva. (Cu sarmalele s-a rezolvat partial dupa ce am stat o ora cu capul sub dus.. si numai bine se intelegeau dup’aia mai anopda treptele.. si tunsese aia in asa fel ca doar daca ma tundeam scurt de tot, baieteste, mai aveam o sansa sa indrept ceva) Asa ca m-am rugat sa creasca repede cat sa am cum sa ma duc sa repar greseala.

Dă-i un răspuns lui TheDreamer Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.