Motto: „Chiar dacă latina este o limbă moartă, profesorii trăiesc!”
Am folosit glumiţa de mai sus ca motto doar pentru „impresia artistică”. Latina nu este o limbă moartă, iar drept mărturie stau toate limbile care au la bază latina, inclusiv dulcea şi frumoasa limbă ce-o vorbim, româna. Mi-a plăcut latina în clasa a opta, când am învăţat-o cu un profesor nevinovat – atât de nevinovat, încât nici nu-i reţin numele sau dacă era bărbat sau femeie. Apoi, în liceu, pentru că m-a mâncat undeva să aleg Filologia, am învăţat-o cu forţa, cu scârbă şi cu dorinţa arzătoare de a scăpa cât mai repede de ceea ce eu Bacovia numim „cimitir al tinereţii noastre” – liceul.
Pe profa de latină o poreclisem Tuşi, pentru că era mătuşa unei colege pe care n-o suportam. Şi nu eram singura. Şi nici ea pe noi. Tuşi era o figură autoritară, o „bărbată” care poate că în adâncul sufletului ei era capabilă de sentimente şi afecţiune, dar ceea ce vedeam noi era doar o milităreasă acră, rea şi cu voce de fumătoare de Carpaţi.
Pentru cei care nu ştiu, dacă urmezi un liceu cu profil uman şi mai rău, dacă-ţi alegi Filologia, aşa cum am făcut eu, studiezi latina în toţi cei patru ani de liceu; şi nu ştiu cum mai e acum, dar eu am dat şi teze la latină, multe… Poate vă imaginaţi că s-a prins ceva de mine şi că, de frică, am învăţat temeinic limba lui Traian. Pe dracu! Am tocit, am învăţat gramatica limbii latine, am tradus texte cu dicţionarul în faţă, am tocit iarăşi, iar acum, la opt ani de la terminarea liceului, nu sunt deloc mândră să afirm că nu pot traduce un text la prima vedere în limba latină. Frica nu este întotdeauna bună; de frică am tocit, mi-am făcut fiţuici, mi-am stors creierii, dar am ştiut că niciodată n-o să pot îndrăgi latina aşa cum mi-aş fi dorit. De câte ori văd un text latinesc, primul cuvânt care-mi vine în minte este „Tuşi!” şi… textu’-mi moare la intrare.
La un moment dat, ura dintre mine şi nepoata lui Tuşi se înteţise atât de mult, încât la orele de latină, singurele în care colegei îi era permis să vorbească liber, nu făcea altceva decât să mă atace cu tot felul de răutăţi gratuite. Am trecut peste, n-avea sens să fac ulcer din cauza unei nefericite. Dar până la urmă tot mi-a copt-o; fiind colege de clasă, nepoata ştia cine venea cu tema făcută de-acasă şi cine îşi copia traducerile textelor prin budă, în pauzele dinaintea orei de latină. Logic că eu nu mi-am bătut capul de mai mult de trei ori într-un an cu traducerile lu’ peşte, şi la fel de logic că nepoata m-a turnat. A fost destul să am o singură greşeală în tema tradusă identic cu cea a unei colege ca Tuşi să mă „ardă”. Şi m-a ars atât de rău, încât ajunsesem „la limita corigenţei”. Nu eram singura în situaţia asta, să nu credeţi că doar pe mine nu mă suporta nepoata, aşa că Tuşi a organizat o ascultare colectivă, într-una din ultimele ore ale unui semestru – sau trimestru, naiba mai ştie în ce clasă eram, că am prins ambele „împărţeli”.
Îmi pare rău că nu-mi amintesc exact ce anume învăţasem foarte bine pentru ascultarea finală, cred că era ceva cu vocativul. Oricum, acel ceva pe care-l tocisem toată noaptea îl ştiam foarte bine, la restul aproape că mă descurcam, dar dacă nu aveam norocul să mă asculte din ceea ce ştiam, erau toate şansele să pun în practică una dintre expresiile favorite ale dirigintelui meu [fie-i ţărâna uşoară]:
– Silva, Silvae
– La toamnă, tataie!
Aşa că am încercat o şmecherie: am rugat o colegă cu care mă înţelegeam foarte bine să mă întrebe, cu o oră înaintea orei de latină, dacă am învăţat tot şi la ce nu mă descurc. Şi când am văzut că nepoata stătea cu spatele la noi, dar cumva înclinată, deci cu o ureche bine ciulită, am pus planul în aplicare.
– Denisa, ai învăţat, cum stai?
– Mda… ştiu aproape tot, numai vocativu’ n-am mai apucat să-l repet, zisei eu în şoaptă. :D
Vine şi ora de latină, eu şi ceilalţi năpăstuiţi ai soartei eram morcoviţi de parcă ne aşteptam condamnarea la moarte. Tuşi îi ascultă, în ordine alfabetică, pe toţi, şi ajunge la litera L.
– Lala!
– Da.
– La tablă!
– [walks the green mile către tablă]
– Vocativul!
– [scrie tot, ştie tot, fericire disimulată, nici o „silva, silvae”, am scăpat!]
Tuşi trăieşte şi acum, iar eu mă gândesc cu groază că peste doi ani am întâlnirea de zece ani de la terminarea liceului şi va trebui s-o întâlnesc. Aş prefera să nu, atât de mult am ajuns s-o urăsc în cei patru ani de chin.
Şi, ca o ironie a sorţii, în clădirea în care lucrez eu, deasupra lifturilor stă scris cu litere de-o şchioapă: Fugit irreparabile tempus. Igen, igen, feltétlenül, bizstos!
Liceu, – cimitir / Al tinereţii mele – / Pedanţi profesori / Şi examene grele… / Şi azi mă-nfiori / Liceu, – cimitir / Al tinereţii mele!
in clasa’a IV’a am ramas corijent la latina
in clasa a X’a am ramas corijent la vreo 3 obiecte din care 1 stiu sigur ca era latina
in clasa a X’a BIS am ramas corijent la mate
in clasa a XI’a am ramas corijent la latina
in clasa a XII’ am abandonat liceul
nu am ramas corijent de prost, doar pt absente.
dar nu cred ca as fi fost prezent vreodata la latina
elevi care au terminat, au prins profesoara pe strada si au aruncat’o’n tomberon.
daca dau de ea pe strada o scuip.
ministerul invatamantului este un gunoi ( pe langa multe altfel de instutii romanesti )
ii doare pe ei in pwla de ce trebuie sa inveti tu in liceu
faci latina doar ca sa nu dea afara 9999 de profesori
baba mea e la pensie, auzisem ca vrea sa se mai intoarca vreo 2-3 ani la catedra… sa le manance zilele si altora.. sper sa moara dreq.
e interesanta limba latina, dar nu mi-a placut niciodata, la facultate a trebuit sa invat denumirile in latina a animalelor si plantelor (si le stiu inca).. in rest nu prea am avut tangenta cu limba..
in schimb maghiara e o limba grea si superba.. merita invatata..
si eu am facut filologie si da,mi-a mancat zilele latina!!!!am observat insa ca ma ajuta mult cunostintele dobandite atunci cand ma mai apuca sa joc conquiztador:))o alta limba care mi-a nenorocit zilele e franceza.si cum la bac trebuia sa dau franceza fie oral fie scris am optat pentru oral cu speranta sa pricep cat de cat biletul,avand in vedere ca fara dictionar eram ca fara maini.ei si minunatia secolului,cand am deschis biletul am avut revelatia aia ce ti se intampla doar o data in viata:parca ma nascusem cu franceza la degetul mic.am inteles tot,mi-am formulat niste raspunsuri de statea si mata in coada si am luat 10.dar de atunci am puternice senzatii de voma de cate ori aud ceva in franceza:))@Dani:si mie imi place maghiara,atat de rau incat am invatat-o de buna voie in 2 ani
„Quousque tandem abutere Catilina patientia nostram???” (cat vei mai abuza Catilina de rabdarea noastra) ..acuma nush exact daca asa e varianta corecta, e singura chestie care mi’a ramas in tartacutza dupa 4 ani de latina in liceu, 2 ore pe saptamana si cand am crezut ca am scapat ..au urmat alti doi ani la facultate udne a fost si mai greu decat in liceu.
Faceam glume cu colegele mele ca o sa ne trecem in latina si in CV.
ce fain a fost la mate info ;) numai in clasa a VIII si IX am facut latina restul…liniste..e interesanta latina..dar totusi.. de ce latina? ..
Limba latina imi provoaca repulsie, cea mai rea profa din Colegiul National Iasi era pe vremea mea o profesoara de latina, pe care o chema Sarmiza, iar pe fiusu Cezar, ea traia latineste. Cea mai mica medie din liceu am avut-o la latina, desi eram la mate-info:)) Pe un coleg l-a dat afara din clasa pentru ca i-a spus ca latina e o limba moarta:)) La un bal al bobocilor, cand toata lumea aplauda profesorii din juriu, cand s-a ajuns la ea, un club intreg huiduia si arunca ce gasea inspre juriu. Dupa ce trecea clasa a noua, nu o mai saluta nimeni pe holuri.
Sper sa nu o vedem la intalnirea de zece ani…
ca vezi doamne romana contine elemente de latina
preferam sa ne predea cv de genul istoria limbii latine… nu gramatica…
ca alte multe obiecte acesta ar trebui scos din invatamant ( sa ramana optional, dar ma indoiesc ca opteaza cineva sa invete latina )
„Igen, igen, feltétlenül, bizstos!”. Google Translate nu stie ce-i ultimul cuvant. Nu vrei sa-l ajuti? :)
Radu: Înseamnă „sigur” şi se pronunţă „bistoş”. Şi eu l-am căutat mult, pentru că nu ştiam cum se scrie, dar l-am auzit de foarte multe ori.
şi eu îmi făceam fiţuici… scriam cu creionul foarte discret pe dicţionarul latineşte-româneşte. deşi era scris codat (cunoscătorii ştie :D )când trecea profa printre rânduri şi ne răsfoia diţionarele inima mea o lua razna – dacă aş fi avut în acele momente inimă de hamster după 15 minute de teză la lat(r)ină aş fi fost hrană pentru vulturi (deşi nu ştiu dacă le place mortăciune.
PS: „dragostea” ta pentru profa de latină se citeşte din schiţele (caricaturile)tale realizate pe vremea aceea… nu tre să fi expert în psihologie să sesizezi asta.
un „c” şi o „)” – astea tre ţâpate în comentariul meu. pa şi pusi cu ocazia asta
sorry da se scrie „bisztos” nu ‘bizstos”.sz=s;zs=j :)
eu am avut noroc de o profesoara de latina care nu a pus atata accent pe gramatica (slva domnului), deci la orele de latina faceam mai mult literatura si istorie, iar textele ni le traducea ea. daca era musai sa faca si gramatica, nu ne stresa prea tare si pentru asta ii sunt recunoscatoare, pentru ca orele de latina au fost chiar placute si chiar am avut ce invata, chiar daca in materie de limba vorbita nu stiu decat cateva proverbe :)
Nici mie nu mi-a plăcut latina (am făcut doar doi ani) pentru că în majoritatea cazurilor verbul este la finalul propoziţiei şi până aflii despre ce este vorba te plictiseşti. =))
Am făcut 4 ani de latină la liceu şi încă 4 în facultă. Dar la Vatican (unde limba oficială este latina) am înţeles toate inscripţiile de pe pereţi. Studying pays off :))
bah,destepţilor,se.scrie’biztos’.:|
@betty:ai dreptate,my bad.oricum,aia stiu sigur ca zs se citeste j.a,si mai usor cu atittudinea de smart ass…poti corecta pe cineva si adresandu-te alfel,zic eu ;)
Mie mi-a placut latina. Ce-i drept n-am facut decat un an, la mate-info doara atata era pe vremea mea. Dar imi facea placere, era cu mitologie, mituri, istorie. Plus ca imi placea genul de lustru pe care ti-l da latina. Frumoasa limba, pacat ca e moarta!
Quidquid latine dictum sit, altum videtur.
Si eu am avut ceva aventuri cu profa de latina prin liceu, dar din fericire a fost o draguta in mare, ne-a trecut pe toti si acum dupa 1 an inca ne e drag sa iesim cu ea la o bere si sa radem de tampeniile pe care i le faceam :D