Pe o stâncă neagră, într-un vechi sătuc, chiar într-o căsuţă, lângă un pătuc, plânge şi suspină o bătrână mică, care are fiul cât un puştiulică.
Căci la guvernare fiul ei iubit a plecat aseară şi n-a mai venit.
Celularul sună noaptea jumătate. Nu-i semnal, şi totuşi:
– Oare cine-i, frate?
– Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit, n-a mai mers Taromu’ şi n-am mai venit. Sun din Capitală, voi fi premier. M-a numit chiar Zeus, sunt timonier. Căpitan e dânsu’, e ca la armată. Mica mea oştire fuge sfărâmată. Vine criza, foamea, oamenii mă-njur. L-am servit pe dânsu’, m-a mâncat în cur!
Sursa: Caţavencu din folclorul messengerean
:-))) Productie personala?
Nu, am zis că-i din folclor. :D
nu, de fapt e din catavencu, sectiunea opinie…
Frumoasa tare poezioara da prima data sa vedem de ce o fi in stare. Oricum, pentru omul de rand ma indoiesc ca se va schimba ceva