Mâncare cu gust intens, prin Sibiu

Prin Sibiul meu 2013 – mâncare gustoasă şi sănătoasă

Când m-am mutat în Cluj, am constatat că pot trăi fără nici o problemă fără mâncare gătită. În cinci luni cred că mi-am gătit de trei ori cartofi prăjiţi cu şniţele pe care le cumpăram semipreparate de la supermarket-ul din apropiere. În rest, mai amestecam din când în când ciuperci din conservă sau borcan cu smântână şi… consideram că am gătit. Am golit, în schimb, câteva zeci de borcane de zacuscă.

Sunt mare fană a zacuştei, aş putea s-o mănânc zilnic şi nu cred că m-aş sătura vreodată. La fel de mult îmi place salata de vinete. Şi brânzeturile, deşi mi se pare că am un pic de intoleranţă la lactoză. Dar tot nu mă pot abţine – caş, telemea, urdă, caşcaval, brânză afumată, lăsaţi brânzeturile să vină la mine!

Îmi plac, de asemenea, roşiile cu gust. Chiar dacă ele sunt disponibile în supermarket inclusiv iarna, le cumpăr mai mult din inerţie, pentru că nu au nici un gust. Şi, nu ştiu de ce, continui să dau banii pe nişte pulpă roşie fără gust. În schimb, toamna… lucrurile se schimbă. Roşiile miros din nou a „părădăiţi”, adică a roşii adevărate, pe care le culegeam cu greu din grădina bunicii – atât de mari erau, ardeii sunt şi ei mai aromaţi, strugurii miros a must şi au gust de norişori pufoşi căzuţi din rai şi aşa mai departe.

Ei bine, în Sibiu am descoperit că mâncarea de la ţară are gust. Un gust foarte intens, fie că vorbim despre zacuscă, salată de vinete, brânzeturi sau legume. Oamenii din satele săseşti sau din siturile rurale de prin judeţ pregătesc mâncarea ca şi cum ar face-o pentru ei. Ingredientele sunt bio, felul în care sunt pregătite este tradiţional, ei pun suflet în ceea ce fac, deci cum să nu fie bune?

Prin Sibiul meu 2013 – hencleş, o plăcintă coaptă pe vatră

În situl rural Sibiel, care aparţine de oraşul Sălişte, am mâncat cea mai bună salată de vinete din viaţa mea. Vinetele aveau gust de fum, probabil un semn că au fost coapte afară. Tot aici am primit, la micul dejun, nişte brânză maturată cu gust excepţional. Sunt convinsă că în ţările din vest brânza asta se vinde cu bani grei. În Sibiel era la discreţie, pentru că sibienii sunt renumiţi pentru brânzeturile pe care le produc.

Nicăieri, în toate cele cinci zile, nu mi s-a întâmplat să gust vreun fel de mâncare şi să nu-mi placă. E de înţeles, deci, de ce zona este mereu plină de turişti veniţi îndeobşte din Germania. Obişnuiţi cu mâncarea „de supermarket”, vesticii descoperă aici gustul copilăriei noastre, pe care ei poate nici măcar nu-l cunosc. Roşii parfumate, plăcinte coapte în curtea casei, pe vatră, zacuscă făcută cu grijă din legume culese din grădină, vinete, brânzeturi şi câte şi mai câte.

Şi tot ce vă spun eu aici este punctul de vedere al unui fumător. Imaginaţi-vă cât de gustoase sunt, de fapt, toate mâncărurile din Sibiu, dacă eu le-am simţit gustul atât de intens şi fumătorii nu prea simt gusturi şi mirosuri!

Prin Sibiul Meu este un proiect gândit de prietenii de la Asociaţia pentru Înfrumuseţarea Oraşului Sibiu – AIOS şi a fost organizat cu sprijinul Primăriei Sibiu.
Parteneri: Future Capital, Ibis Hotel, Ambient, Staropramen, Reky Travel, Asociaţia Produs în Sibiu, Casa de Cultură a Studenţilor Sibiu, CNM Astra, Eco Sport Team, Judith Bistro, Cafe Wien.
Sursa foto: Dragoş Asaftei, Alex Dima