De ce copiază veganii produsele de origine animală?

Înțeleg nevoia de a renunța la produse de origine animală, chiar o înțeleg: mănânc mai puțină carne de când am început programul RESET, iar la brânzeturi și lactate am renunțat aproape de tot (exceptând untul din prăjituri și ocazionala gustare cu un pic de cașcaval). Înțeleg că nu mai vrei să moară animale pentru tine, Read More …

Jurnal de RESET alimentar – săptămâna 7

Oficial, sunt abia la sfârșitul celei de-a șasea săptămâni de RESET deci titlul este un pic forțat. Totuși, întrucât sistemul de numerotare anterior nu a funcționat (ajunsesem la 17 articole/episoade, iar unii cititori credeau că am doar 17 zile de program), o să fac referire doar la săptămâni. Am fost foarte speriată la început, pentru Read More …

Jurnal de RESET alimentar – episodul 15

Oul a devenit vedetă în bucătăria mea; este unul dintre alimentele mele favorite și îl aștept ca pe o ciocolată bună sau ca pe o cafea aromată. Numai că, acum, bucuriile mele culinare nu mai includ zahărul, cafeaua sau ciocolata. Acum mă bucur de proteine sănătoase. Read More …

Jurnal de RESET alimentar – episodul 14

Programul Prima ciorbă! Am multe zile de când n-am mai mâncat o zamă. M-a învățat Sebi cu ciorbe bune, mama cu supe delicioase, iar eu m-am băgat cu capul înainte într-un program de 12 săptămâni la finalul căruia nu vedeam ciorbița de la capătul tunelului! O singură supă cremă pe săptămână, și aia sâmbătă seara. Așa că Read More …

Jurnal de RESET alimentar – episodul 12

Dacă mă urmăriți, știți că de mai bine de un an merg foarte mult pe jos; fac zilnic măcar 6-7 kilometri, acesta fiind modul meu de a-mi dezmorți articulațiile și de a contracara efectele pe care condusul mașinii zi de zi le-au avut asupra mea, în ultimii cinci-șase ani. Când mi-am luat mașină, am decretat: Read More …

Jurnal de RESET alimentar – episodul 11

Ciocolata și înghețata: marii delicioșii mei dușmani. Sunt în ziua a șaisprezecea de dietă, implicit în ziua a 16-a fără zahăr. Urăsc zahărul pur, dar îl iubesc în dulciuri. Adică: să nu-l văd, dar să-l mănânc!