Vreau mărimi standard la haine şi încălţăminte

Cred că nu-i o noutate pentru nimeni faptul că hainele sunt etichetate aproximativ după bunul plac al producătorilor. Cam acelaşi lucru se întâmplă şi la încălţăminte.

În 2009, colegu’ Remus şi-a comandat online haine de pe site-ul Quelle şi s-a trezit cu nişte foi de cort în formă de pantaloni şi tricouri. Eu întotdeauna am avut probleme cu încălţămintea comandată online, de-asta mă bucur că site-urile care se respectă schimbă fără discuţii hainele şi încălţările care nu se potrivesc. Am păţit-o până acum de trei ori: eu ştiu că port mărimea 39, dar am pantofi 38, 39, 40, 40,5 şi chiar 41 care mi se potrivesc. Deci nu pot spune „gata, s-au schimbat standardele şi de-acum port 41”, pentru că în şlapii de mărimea asta înot, iar ghetele mărimea 39 îmi sunt prea mici. Şi nu vorbim despre papucii de casă sau copiile mizerabile după Crocşi cumpărate din magazinele chinezeşti care au împânzit toate oraşele [ăştia sunt cu 4-5 numere mai mari decât ce ştiam eu], am păţit-o cu Nike, Adidas şi Puma până acum. 

De pe ZorileStore mi-am comandat ghetele astea Puma foarte faine, mărimea 39 [am două perechi de ghete româneşti mărimea 39 de care trag de vreo trei ani]. De-abia am reuşit să le încalţ, simţeam că mai au puţin şi cedează, aşa că am decis să le returnez. N-a fost să fie, pentru că i s-au potrivit Mamei, care poartă 38-39 [şi ea ca mine, nu mai poţi să ştii sigur] şi i-au rămas ei. Mi-am zis că dacă Puma face încălţămintea cu un număr jumate mai mică decât „normalul” meu, o pereche de pantofi sport trebuie să mi se potrivească dacă sunt 40,5. Aşa că mi i-am comandat pe ăştia, tot Puma. Ce credeţi? Sunt puţin cam mari. Dar nu-i mai returnez, că nu-s chiar atât de mari.

bocanciDe la MiniPRIX mi-am luat bocancii ăştia din piele, mărimea 39. Sunt mici, mici de tot. Aşa că la următoarea comandă am ales mărimea 41, ca să fiu sigură că-mi sunt buni. Nu sunt, cam înot în ei, da’ cu nişte ciorapi groşi nu-i atât de grav.

De la Comodo mi-am luat o pereche de încălţări Adidas foarte mişto. Iarăşi nu mi-au fost buni, dar i-am trimis înapoi şi mi i-au schimbat, aşa că în câteva zile îi aveam pe cei potriviţi. Am mai spus pe aici nu de mult că magazinul Comodo chiar încurajează clienţii să probeze încălţămintea. Sigur că trebuie să plăteşti transportul şi să aştepţi livrarea produselor, dar dacă stai la Crăcănaţii din Deal şi cel mai apropiat mall e la 200 de kilometri, parcă nu mai e aşa de nasol.

M-am lungit şi am deviat de la subiect. Ce voiam să spun este că deşi Comisia Europeană pentru Standardizare [un ONG recunoscut de Uniunea Europeană] a lansat standardul EN 13402 pentru etichetarea mărimilor hainelor încă din 2007, o singură ţară l-a luat în serios: Spania. Exceptând uniformele militare, în SUA nu există nici o regulă, chinezii ne exportă haine cu mărimile lor – un tricou XL îi poate fi mic unui copil european bine crescut, iar în Europa fiecare pune pe haine ce mărime are chef…

…cu atât mai mult cu cât suntem din ce în ce mai graşi şi tendinţa de îngrăşare a populaţiei i-a determinat pe producătorii de îmbrăcăminte să schimbe mărimile în aşa fel încât cumpărătorii să se simtă flataţi/slabi şi să continue să cumpere haine de la brandurile care-i flatează. Chiar mi s-a întâmplat să primesc o recomandare: „du-te la Orsay, pentru că acolo mărimile sunt pe bune şi chiar încapi într-o bluză mărimea 42 dacă tu ştii că porţi 42″.

Pe de altă parte, ştiind că la blugi am 44, am făcut greşeala să cumpăr din C&A o pereche de jeans mărimea 44 probaţi foarte rapid, când afară erau 100 de grade şi eu muream de cald iar Sebi mă aştepta cu un suc în faţă. Păreau buni, dar după ce i-am purtat o jumătate de oră am constatat că sunt foarte largi. 170 de lei cheltuiţi aiurea, că doar cine s-a mai dus la Sibiu să-i returneze şi cum să-i dai înapoi după ce le-ai rupt toate etichetele şi i-ai purtat?

Mărimile hainelor au fost „inventate” în secolul al XIX-lea; până atunci, hainele erau fie realizate, fie ajustate de croitori profesionişti sau de ocazie. Fabricanţii de haine au observat atunci că nu existau diferenţe prea mari între „dimensiunile” oamenilor. Aşa au apărut mărimile hainelor, care a ajutat mult industria textilă.

Acum, faptul că suntem într-un continuu proces de „rotunjire” îi determină pe producătorii din industria textilă să ne măgulească micşorând sistematic dimensiunile hainelor şi pe noi ne confuzează de fiecare dată când intrăm într-un magazin de haine şi suntem întrebaţi ce mărime purtăm ori de fiecare dată când comandăm online haine sau încălţări.

Iar standardul „impus de UE” din articolul ăsta scris în 2007 este de fapt un standard recomandat, din câte mi-am dat eu seama. Adică industria textilă e liberă să îl adopte sau ba, ei şi-au făcut datoria şi ne-au spus cum ar fi bine să facem.

Lectură suplimentară: EN 13402, Clothing sizes, Shoe sizes, Vanity sizing, European Committee for Standardization

17 thoughts on “Vreau mărimi standard la haine şi încălţăminte”

  1. Si eu am aceiasi problema ca tine. Am 39 la pantofi si incaltaminte variind de la 37,5 la 40. De fiecare data cand comand de pe net am emotii. Cu hainele mai e cum mai e, dar pantofii ma omoara. De altfel cele mai frumoase doua perechi le tin degeaba: unii mi-s foarte mari si unii excesiv de mici desi teoretic sunt marimile potrivite mie.

  2. Producatorii croiesc hainele in functie de publicul tinta si nu chiar dupa bunul lor plac. Daca targetul tau e skinny bitches 14-23 ani atunci hainele vor avea croiala slim fit, de ex. E marketing, tineretul cool nu vrea sa poarte haine de babaci si producatorul se adapteaza.
    Exista diverse tipuri de croieli: petite, tall, big & tall, slim fit, etc…
    Problema e in esecul producatorului de a comunica asta consumatorului sau esecul consumatorului de a vedea informatia asta pe eticheta.

  3. Pfiu, eu mai am problema asta cand mai merg prin piete aiurea, in special la tricouri, fiindca marimea mea XXL difera de la un magazin la altul si e un pic enervant.

    Aceeasi problema o am si la incaltaminte, unde jonglez intre 44 si 46 (care si asa il gasesc destul de rar).

  4. In realitate nimeni nu respecta un sistem. XL in SUA si Marea Britanie este mereu mai mare decat in Europa Continentala. Si sa nu mai vorbesc de marimile la pantofi. Din cauza asta cumparatul de haine de pe net mi se pare o idee destul de riscanta.

  5. Cred ca problema e undeva la persoanele de dimensiuni medii. Eu port 35 la incaltaminte (niciodata altceva) si marimea 34 la haine. Nu difera la nicio firma.. ca sa spun si eu ca port mai putin. 34 haine, 35 incaltaminte, that’s it! Nu vorbesc de chinul de a gasi incaltaminte care sa imi placa la marimea asta.

    1. @aivo: Sa stii ca va trebui sa te contrazic. Eu la incaltari ar trebui sa port 37, dar am pantofi intre 36 si 38.5 (bocanci). Iar la haine, stiu ca port 34 sau XS. In unele magazine, unde exista, port 32 sau XXS. In altele, port S. La anumite magazine in 34 incap de doua ori, la altele este perfect. Problema cu marimile exista indiferent de dimensiunile persoanelor. Eu am obiceiul sa mai comand de pe net, dar stiu ca imi asum un risc de fiecare data. De obicei ma orientez spre cea mai mica marime posibila, dar tot se intampla sa fie prea mare. Si da, sunt slaba, dar exista persoane mai slabe decat mine, si de multe ori ma intreb cum isi gasesc acestea haine.

  6. la incaltaminte nu am probleme, am comandat de pe internet atat pantofi sport cat si de ocazie sau sandale, toti 39, toti perfecti.
    la imbracaminte am in garderoba articole de marimi diferite, de la XS la XL.
    motivi cred ca are vanity sizing pentru ca am bluze de la ei in marimea S, eu avand 1.77m inaltime. e drept ca`s slaba dar manecile unei bluze de marimea S ar trebui sa`mi ajunga la jumatatea antebratului si astea sunt luuuungi.

  7. la incaltari am intrat si in 34, iar ghetele din iarna asta au fost 37, desi in mod normal e 35 la pantofi si 36 la incaltarile de iarna, ca le vreau mai lejere. si sa vezi in in ce fibrilatii intrii cand pantalonii in care in sfarsit incapi au nr. 56, in conditiile in care tu stii ca in cea mai „expandata” perioada a vietii tale ai purtat 44. d-aia nu cumpar haine/incaltari de pe net sau din diverse cataloage.
    da, nici pe mine nu m-ar deranja o numerotare standard.

  8. Eu stiam ca am 41 la pantofi. Vara trecuta si iarna asta am constatat asa:
    – la pantofi am 40
    – la bocanci am 39 si mi-s cam mari
    – tenisii mi se potrivesc intre 38 si 40

    La imbracaminte, sacourile in general au 48 pentru mine. Imi vin bine si unele 49, si unele 46.

    Cand am fost in US, stiam una buna:
    – pantofi, bocanci, tenisi: 7 1/2
    – blugi, pantaloni: W29, L32
    – camasi, tricouri, pulovere: XS (la americani marimile sunt o masura peste cele europene, eu in general port S)
    – paltoane, geci de schi: S (XS-ul la astea era prea mic)

  9. Cam asa patesc si e cu hainele si pantofii, dar m-am obisnuit. Eu m-am apucat sa notez la fiecare brand ce marime port si asa imi e mai usor sa ma orientez in magazin dupa marimile potrivite.

  10. Problema mea la incaltaminte e putin diferita: port 35, un numar complet ignorat de producatori :)) Nu exista mai nimic pe 35 nici la sectiunea de „dame”, nici la”copii”, pur si simplu il gasesc extreeeeem de rar. Mi-am mai luat alte marimi in trecut, maxim 36 jumate (care-mi zboara usor din picioare), da’ in ultimii ani nici macar asa n-am mai gasit, desi imi caut incontinuu :)) 35 combinat cu fitzele mele existentiale (vreau incaltaminte simpla, fara bling bling si care sa nu coste cat smartphone-ul) … cauta tu Pyuric pan la adanci batraneti, ca o sa ramai desculta. :))

  11. Sunt de acord cu tine; eu imi gasesc incaltaminte greu mai ales ca port de la 36 pana la 39. Aaa si sa se faca marimi pentru copii nu numai pentri adolescenti bine crescuti, de la 40 in sus. :)

  12. @Radu Mihai: sa vezi cand ai o marime comuna la blugi ce misto e sa-ti gasesti in stoc o pereche care sa-ti vina. Vanzare la serii, ce sa-i faci …

  13. A cam devenit problema generala. Am in casa papuci cu marimea 37, bocanci 39 si 41, adidasii din fericire toti 40. Dar cand ajung la blugi deja ma ia cu dureri de cap =)) 1001 marimi, nu mai spun de tricouri ca am de la S la XL =)) nu noi suntem cei „ciudati” ci producatorii ca nu se pot hotara la o marimea standard – daca cerem prea mult, hai cate o marime pe continent, dar sa fie trecute acele marimi pe toate produsele.

  14. La Adidas, Nike, Puma, pe eticheta interioara, sunt afisate masurile in cm. Astfel se poate face conversia de la o firma la alta. Marimea poate diferi in functie de model (model lat sau pe picior), in functie de picior(picior lat, ingust). De aceea, inainte de a face cumparaturi online, va recomand sa intrebati cateva mici detalii despre produs. Pentru o colaborare mai usoara, unele magazine online ofera un ghid al marimilor :) Sper sa va fie de ajutor acest comentariu.

  15. Denisa, am aceiasi problema ca si tine… am marimea 40 si nu imi gasesc usor incaltaminte. In urma cu ceva timp cineva mi-a recomandat magazinul online de incaltaminte http://www.matar.ro . Am zis ca merita o incercare. Mai intai m-am uitat la tabelul lor de marimi, dupa care i-am sunat sa intreb daca se potrivesc marimile. Au zis ca da. Am avut emotii cand am desfacut pachetul, iar au disparut cand am probat pantofii. Totul a fost ok! De atunci am mai comandat de 2 ori de la ei. Sunt foarte multumita, iar ca raport pret/calitate e super ok. Iti recomand cu drag. ;)

  16. Eu sunt posesoare de marimea 34 (stiu, toata lumea se holbeaza cand aude 34). Si e un adevarat chin sa imi gasesc ceva de incaltat. Pantofi eleganti imi iau de pe http://www.belpaso.ro (am un model de la ei pe 3 culori, negru, rosu si bleumarin; sunt misto au si platforma deci sunt comozi). La cizme in schimb, imi iau de la zara kids:).

Dă-i un răspuns lui Oana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.