Mi-am găsit Swatch-ul!

Noaptea trecută am făcut curăţenia de după Crăciun, ca orice om normal. Pentru mine, curăţenie „mare” înseamnă ordine în mai toate locurile prin care am lucruri, de la birou la bibliotecă şi dulap. Aşa că după ce-am terminat cu camera noastră şi am rearanjat hainele în dulap – ocazie cu care am descoperit că am mult mai multe haine decât credeam, dar nu le port pentru că stăteau prea ascunse şi cele pe care le spălasem ajungeau din nou deasupra „grămezii” -, am hotărât să fac ordine şi pe dulap, unde aveam două geamantane cu genţi şi jucării de pluş şi mai multe cutii cu „amintiri”.

Acolo, printre scrisori vechi şi jurnale pe care nu am mai avut răbdare să le recitesc, mi-am descoperit ceasul preferat: un Swatch albastru deschis cu floricele. E răblăgit, cureaua din plastic aproape ‘”coaptă”, dar mi-e la fel de drag. Mai ales că, timp de vreo doi ani, l-am crezut pierdut; îl căutasem în toate celelalte locuri din casă şi nu-l găsisem. Yupee! Acu’ mai trebuie să-i găsesc şi o baterie şi pot să-l port iar.