O zi de așteptat

Ora 12. Plec spre Deva, un pic stresată știind că la singurul oficiu poștal din județ unde se face vama coletelor primite din afara spațiului Uniunii Europene, programul se încheie la 12:30. Aveam, totuși, 30 de minute la dispoziție. 

Primul obstacol: coadă de mașini la ieșire din Hunedoara. Toată vara au fost alte lucruri de făcut (concedii, gen), acum se asfaltează în draci podul dinspre Deva. Că doar se știe că în decembrie se fac cele mai durabile asfaltări, mulțumim primarului pentru cozile de 1-2 ore la care stăm ca să ajungem în Deva și înapoi acasă. La amiază a mai fost cum a fost, dar la întoarcere…

Am ajuns la poștă, m-am așezat la o coadă, câteva minute mai târziu s-a făcut 12:30, adică ora închiderii, iar oficianta de la ghișeul „meu” a trântit în geam o bucată de placaj pe care scria ÎNCHIS și gata. M-am mutat la cealaltă coadă, unde se așezase un domn care, când a intrat în poștă, a întrebat-o pe oficiantă dacă mai are rost să stea, că are un colet. Deci avea rost să stau și eu.

Și am scrie pe Facebook:

11 oameni am în față. Un singur ghișeu mai e deschis la oficiul poștal (singurul din județ care are vamă pt coletele din străinătate, gen China) din Deva. Duamna de la ghișeul din stânga a pus un placaj pe care scrie ÎNCHIS fix la ora 12:30. Programul e program, ce dacă sunt mai multe colete în perioada asta?
Not her fucking job, cum ar veni. Mori, poștă română, MORI!

După 40 de minute fuseseră serviți patru clienți. Lucrurile nu arătau bine. O oră și 12 minute peste program, am ieșit victorioasă din oficiul poștal. Asta înseamnă că am stat aproape două ore la coadă ca să îmi ridic un biet colețel, de fapt un plic. OK, de fapt două plicuri, pentru că DX (Dealextreme) trimite fiecare produs separat, în funcție de cât de repede sunt disponibile toate cele comandate, chiar dacă tu le-ai plătit pe toate odată.

Nu o să îmi mai comand în grabă chinezisme de pe net. Sigur, a fost fain că am dat doar 3 euro pe o carcasă de telefon și vreo 5 și-un pic pe o folie din sticlă, dar pe lângă acești bani puțini am pierdut două ore din viață stând aiurea la coadă și mâncându-mi nervii. Prefer să plătesc mai mult și să cumpăr de la noi sau să pun o comandă mai consistentă, care să merite timpul pierdut.

Culmea e că ultima dată când am comandat ceva de pe DX, coletul mi-a fost adus de către poștaș la ușă. Speram să îl primesc tot așa, dar dacă e cu stat la cozi interminabile și la ore imposibile, mai bine nu. Mai bine îngroș rândurile celor din sondajele despre românii care se tem să comande de pe Internet, mai ales din străinătate.

După un drum la țară, să mergem înapoi la Hunedoara, acasă. Ce vorbești? Asfaltările sunt în toi, iar cu 4 kilometri înainte de Hunedoara sunt cozi și pe-o parte și pe cealaltă, iar de circulat se circulă doar pe un sens. Poliția locală ne dă drumul alternativ, astfel încât se stă cam o oră jumate la coadă.

Pe pod, drumul se îngustează, dar asta nu-i împiedică pe unii idioți să fie mai grăbiți decât alții și să depășească toată coloana prin dreapta sau chiar pe contrasens. Aș fi vrut să mă cert cu ei, să le notez numerele, să fac scandal, dar ce aș fi rezolvat? Nimic. Idioții rămân idioți și după ce strigi la ei.

Așa că am așteptat ca să ajung la Deva, am așteptat să-mi vină rândul la oficiul poștal, am așteptat să ajung înapoi acasă, ba am mai așteptat și la coadă la pâine. Acum aștept să adorm și să uit această zi urâtă.

9 thoughts on “O zi de așteptat”

  1. Asa este si la mine in oras cand merg la posta vamala pentru a-mi ridica pachetele care vin din China. Mereu zic sa nu mai cumpar, dar nu pot sa ma abtin. :D

      1. Da, e in oras, dar e la fel de aglomerat si tot la fel e programul: miercuri si joi, doar cateva ore. Ca sa te duci acolo si sa-ti intinzi nervii la maximum!

  2. La mine in oras (in curand „in oras”, ca o sa dau orasul pe sat si naveta de rigoare), ca sa ridici coletele din afara UE trebuie sa te duci la oficiul postal vamal, care este intr-o cladire de pe vremea comunismului si unde poti experimenta aceleasi senzatii ca acum 30 de ani: mizerie (cladirea aia n-a mai vazut o zugraveala din anii ’80), functionari sictiriti, care lucreaza si azi cu pixuri si dosare (greu sa pui un barcode pe fiecare colet si sa-l gasesti cu un scanner), program de gravide: 10-14.

Dă-i un răspuns lui outlaw Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.