Le-aş fi spus „jurnalişti”, dar nu sunt.
Sunt cu zecile prin toate redacţiile din ţară. Fişa postului unui presar „de monden” nu seamănă deloc cu cea a unui jurnalist. Din păcate, sunt băgaţi în aceeaşi oală şi multă lume – mai ales cei pentru care mass-media înseamnă Antena 2, Antena 3, Libertatea şi CanCan – îi consideră jurnalişti şi pe unii, şi pe alţii.
Presarul ştie foarte bine cine sunt Laurette, Bianca Drăguşanu, Adelina Pestriţu, Daniela Crudu, Syda sau Poponeţ, mai bine chiar decât îşi cunoaşte neamurile de la Cucuieţii din Deal. Vedetele de carton pe care le-am menţionat eu aici sunt doar vârful icebergului, sub ele sunt sute de alte „vedete” care nu prea ştiu vorbi corect, nu au terminat liceul, că aveau alte priorităţi, dar care conduc maşini de zeci de mii de euro şi se sparg în figuri la chefuri prin Bamboo & co.
Presarul şi publicaţia ori televiziunea pentru care lucrează sunt principalii vinovaţi pentru faptul că vedetele de carton au ajuns vedete. Ei le-au promovat, ei le-au fotografiat în stilul papparazzi, ei le-au pus pe un piedestal de la înălţimea căruia acum le scuipă presarilor seminţe în cap. Presarul chinuit îşi petrece nopţile în cluburi de fiţe, merge musai la mare de 1 Mai, dă 50 de lei pe un suc doar ca să fie aproape de vedeta pe care trebuie s-o promoveze. Presăriţa chinuită arată ca o piţipoancă, dar are pretenţii de jurnalistă, chiar dacă a terminat jurnalimul în cinci ani, la frecvenţă redusă.
Când vine seara, presăriţa chinuită îşi ia microfonul într-o mână, poşetuţa sub braţ şi operatorul în cealaltă mână şi pleacă la „muncă”. Se agaţă de câte o vedetă „în vogă” [pentru că divorţează, a făcut vreo declaraţie tâmpită ori a pozat în Playboy, FHM ş.a.] şi începe tirul de întrebări:
– Cu cine ai venit în club?
– Rochia asta ţi-ai cumpărat-o tu sau ai primit-o?
– Da’ prietenu’ tău unde e?
– X a spus despre tine că eşti … Cum comentezi?
– Da’ e adevărat că eşti împreună cu X?
– Cât au costat pantofii ăştia?
Am şlefuit eu puţin întrebările, pentru că de obicei se aude şi „spune-mi şi mie…” din gura presarilor chinuiţi. Limba română e grea şi dacă poţi să ajungi la TV şi fără s-o stăpâneşti prea bine, de ce n-ai face-o?!
Bineînţeles, vedeta [să fim înţeleşi, multe dintre vedetele astea sunt celebre doar în cercul lor de prieteni, oamenii normali nu ştiu cine face ce şi cu cine] răspunde moderat la toate întrebările. Asta dacă nu cumva e doar aspirantă la statutul de vedetă, situaţie în care răspunde la fiecare întrebare şi mai dă şi detalii pe care presarul nu le-a cerut.
Ar mai fi multe de zis, dar mi-e scârbă. Ideea acestui articol mi-a venit când am dat peste o emisiune cu şi despre vedete de-astea de carton, filmate şi „intervievate” în cluburi de fiţe de nişte presari amărâţi, obligaţi să pună întrebări stupide în miezul nopţii, în birturi gălăgioase.
Încă una şi mă duc: în emisiunea cu pricina – difuzată de Kanal D
P.S. total offtopic: Au mai rămas şase zile!
colega denisuca, te rog sa nu te mai iei de Cucuietii din Deal, e prima localitate spre Bucuresti cand pleci din #yellowish :)
Nu-mi vine sa cred ca exista astfel de emisiuni :|
Probabil luau pantofii cu randul :)).
Se intampla sa am si eu tangente cu media romaneasca si ma intalnesc o data cu un grec (tot media bla, bla). Avea el o vorba… producatorii sunt producatori, tehnicul la fel, dar reporterii sunt „plante”… adica nu prea „gandeste” deloc.
Din pacate asta are audienta, si din pacate se numeste presa. Dintr-un eveniment se fac cel putin 10 stiri, adica din fiecare intrebare o stire. Poti sa-i pui si pe cei de la stirile din sport in aceeasi oala.
Prostia asta a inceput sa se extinda si la alte televiziuni mai serioase..sau cel putin asa le percep eu.
Prima TV – cu stirile mondene
PRO TV – Maruta & Co
Trist.
Romania e bolbava si pama nu se termina cu isteria asta sexuala dejeaba cautam oaze in presa si gura de televizor care seamnana mai degraba cu o altfel de gura mai periculoasa si mai adanca decat un ecran.
Nu vreau sa te ridic prin slavi :P – dar ai gasit un cuvant extrem de potrivit : „presar” !! Bine-spus ;) :))
Vă mulţumesc tuturor pentru comentarii. Nu răspund individual pentru că de multe ori nu mai am ce să adaug şi decât să zic ceva doar ca să mă aflu în treabă, mai bine tac.
Dar să ştiţi că le citesc pe toate!
Mo uns tare l-a inima sati citesk artikoll, sunt super tari, d nota zek.
Asta k sa ma simt si yo tanara…
:) Ma bucur sa te regasessc la fel de „true”, si la fel de placuta sufleteste, si nu numa.
As vrea sa pot sa iti scriu mai mult, da’ n-am sanse pana mai spre seara.
Pe scurt, sa iti ce ma mai dispera si pe mine la presartutia „din tara”: pozele detaliate de la „locul evenimentelor soldate cu victime umane”. Nu ca-s io mai sensibiloasa, si nici din respect pentru saracu’ om mort. Da’, asa, din bun simt. Chiar mor de foame patronii de ziar din Romania daca nu publica fotografii cu tochitura de creer uman? Dare-le-ar Dumnezau fix atata grija si demnitate cand le-o venii si lor sorocu’!