Am citit, zilele trecute, un articol scris de bloggerul hunedorean Alin Barna, în care a încercat o mică analiză a bugetului unei familii, folosindu-se de exemple personale. A reieşit că o familie cu un copil mic cheltuie cam 550 de lei pe lună pentru alimentele de bază, cele mai ieftine.
Am citit, am dat din cap aprobator, am zâmbit amar la faza cu „facturile de utilităţi primite aproape mereu cu dureri de stomac”, dar m-am blocat când am dat peste fraza următoare:
„Ah, era să uit! Mai există şi alocaţia «lu’ ăla micu’»… 42 de lei. Lei, nu Euro! Pe lună, nu săptămânal, cum vine Providentu’. Alocaţie căreia tocmai i-a fost refuzată de parlamentari mărirea cu 1.8 (UNU VIRGULĂ OPT!) lei grei… că nu rezistă Bugetu’ naţional!”.
Ştiu că omul a fost bine intenţionat, dar vreau să mă asigur că am înţeles: e vorba despre Provident, acea firmă de cămătari instituţie financiară nebancară care oferă împrumuturi cu dobânzi astronomice, şi nu providenţa? Sigur-sigur? Atunci de ce vorbim despre Provident de parcă ar fi de la sine înţeles că toţi românii au de plătit săptămânal „Providentu'”?
Nu sunt picată de pe lună, realizez că dacă nu ar avea clienţi, Provident nu ar mai exista. Ba mai mult, nu şi-ar mai face atâta reclamă la TV şi în presa scrisă. Şi e clar că, la ce salarii avem, un împrumut de la o firmă de cămătărie legală nu este ceva nemaiîntâlnit. Ţi se strică maşina de spălat, îţi crapă centrala termică în miezul iernii, faci combustie spontană de la atâtea griji, e de înţeles că dacă nu ai o rezervă de bani, dacă nu ai „pe ce pune mâna” iar salariul se duce tot pe coşul zilnic şi facturi, trebuie să te împrumuţi de undeva, chiar şi cu dobândă de 90 la sută. La urma urmei, apelezi şi la cămătari, dacă altfel nu poţi face rost de bani de pe o zi pe alta.
E greu în România. Abia dacă mai producem câte ceva, întotdeauna ne mai rămâne lună la sfârşitul salariului, se apropie sărbătorile şi trebuie să punem pe masă „cele cuvenite”, aşa că ne mai şi împrumutăm. Dar ce vreau eu să subliniez este că nu e obligatoriu să ai rate de plătit la Provident. Şi că nu mi s-a părut corect să aminteşti de „Providentu’ care vine săptămânal, nu lunar, ca alocaţia copiilor”. Providentu’ vine dacă îl chemi, iar dacă te bazezi pe alocaţia copiilor atunci când contractezi un împrumut, ai o problemă.
Am facut referire la Provident tocmai pentru ca am lucrat la ei vreo patru ani, atat in Hunedoara cat si in Cluj si atat atunci cat si acum am auzit aceasta placa de nenumarate ori…clientii, oameni obiditi, se plangeau ca „Providentu’ vine la saptamana, chiar daca noi luam banii o data pe luna!”…fara sa conteze ca ei stiau asta din capul locului, atunci cand „apelasera”..;)..Si, intr-adevar, remarca mea nu are absolut nicio legatura cu bugetul lunar analizat, s-a vrut o figura de stil. :)
Tre’ sa fii tampit sa iei bani de la Provident. Atat am avut de zis
Eu nu inteleg cum apeleaza unii la Provident. Cred, sincer, ca doar intr-o disperare maxima ar trebui sa imprumuti bani astfel. Are niste dobanzi astronomice firma si te trezesti intr-o gaura neagra din punct de vedere financiar daca iei un credit asa.
Cat despre alocatie, da, e de rahat, si e si mai de rahat ca nu s-a marit nici cu 2 lei, desi salariile parlamentarilor sunt astronomice, dar un om intreg la cap nu face un copil bazandu-se pe ajutor de la stat. Il face cand isi permite sa-l intretina singur, ca nu statul il pune sa aduca inca un copil pe lume.
pe bune, cred ca Nutu are o politica mai relaxata de creditare
Apropo de figuri de stil de la ce o veni sufixul dent :)
Sunt oameni bolnavi de mania viciilor financiare, jocuri de noroc, pariuri sportive care ajung într-o ultimă instanţă să apeleze la Provident. Ăsta e un exemplu, mai sunt şi oamenii proşti, pentru că avem destui, şi probabil că mai sunt multe tipuri, habar n-am.
Este hidos „providentu'”.