Prima Savetă a familiei mele a fost o Automatic Super verde închis. Era primul model de maşină de spălat automată fabricată în România – sau cel puţin aşa cred, că înainte de ea am avut ceva AlbaLux cu două cuve, una pentru spălare şi alta pentru clătirea hainelor. Nu prea era nimic „automat” în a spăla nişte haine, ba chiar era o adevărată aventură, pentru că într-o zi [ţin minte de parcă s-ar fi întâmplat ieri], năroada a coborât din baie şi-am găsit-o în hol! Nu-mi pot explica ce a mânat-o în hol şi cum naiba a reuşit să treacă prin uşa relativ îngustă a băii, cert este că o lua la sănătoasa ori de câte ori avea ocazia.
Când a „venit” în casă maşina verde, ai mei i-au spus Saveta – nume de servitoare, pentru că ea urma să ne spele toate hainele. Şi-a făcut, săraca, datoria cu vârf şi îndesat, chiar dacă se îmbolnăvea cam des în ultimii ani de viaţă. Când am dat-o, tuşea şi se scutura din toate încheieturile, dar încă mai reuşea să „livreze”.
Saveta II, Whirlpool, fiţe, o mie de rotaţii pe minut, parfum. Doişpe milioane jumate în anul 2003. A spălat tone de haine, şi-a făcut datoria cu sârg, până într-o bună zi, când a căzut la pat. Doctorul ne-a recomandat un transplant de „organe” foarte scump, aşa că am preferat s-o mai ţinem pe medicamente şi a încercat el un tratament care avea să-i mai aline suferinţa. I-a schimbat doar nuş’ ce rulment, nu tot „stomacul”. A mai spălat haine timp de vreun an, dar într-o zi ne-a spus, cum a ştiut ea mai bine – urlând, trântind, trosnind, bocănind -, că nu mai poate şi pace.
Atunci a venit rândul Savetei generaţia a III-a, o frumuseţe de maşină asiatică, micuţă, harnică şi tăcută. Abia dacă-i auzi „vocea” sud-coreencei, nu „mănâncă” prea mult curent şi nici prea scumpă n-a fost.
Saveta II se bucura că iese la pensie, dar ce nu ştie încă este că după un scurt tratament la băi, o s-o cam obligăm să se retragă la ţară, unde o să aibă de spălat haine până când îşi va da duhul. N-a zis nimeni că viaţa de servitoare e uşoară!
Revenind la Saveta III: o cheamă – în acte – Samsung Diamond, are „sistem de încălzire pe bază de rezistenţă ceramică, pentru putere şi eficienţă” şi a costat 950 de lei. Apropo de preţ, zilele astea am tot urmărit evoluţia preţului acestei maşini de spălat pe eMAG. La început costa 999,99 de lei, într-o vreme au ieftinit-o la 949,99, apoi nu mai era în stoc, iar joi, când am plasat noi comanda, era în stoc şi – surpriză! – costa iarăşi 949,99 de lei. Numa’ bine!
Sfatul meu este să nu vă grăbiţi întotdeauna atunci când vreţi să cumpăraţi produse electrocasnice. Urmăriţi preţurile, comparaţi-le cu cele din magazinele online şi cumpăraţi doar când găsiţi cel mai mic preţ. Asta dacă ţineţi la banii voştri, bineînţeles.
Saveta III, bine-ai venit în familie şi sper să viaţă lungă!
Fiecare cu botezul lui, la mine era Marishka(Morishko – am incercat sa scriu cum se pronunta cu accent unguresc.)
bunica mea are un Albalux de prin anii 80′. Mama mea a pus porecla : babushka (bunica in rusa). Si culmea, merge si acum, doar ca are un mic defect. Te curenteaza :).Daca ii dai drumul, apa, detergent si dinalea, nu poti sa bagi mana, ca te tranteste cu fundu de pamant:)))
S-o stapanesti sanatoasa! Am si eu o surioara de-a ei luata anul trecut pe vremea asta (inainte de a se majora TVA-ul). A mea e model WF8622NHW si merge bine, cu unele exceptii: e a naibii de sensibila la repartizarea echilibrata a rufelor. Cum se aduna un pic intr-un „colt”, cum se opreste si da eroare. Asa ca trebuie oprita, aranjate din nou rufele… In rest, e super, incepand cu capacitatea mare (6,2 kg) si terminand cu programul ala f.scurt de 29 de minute.