Tatuajul: cât de tare o să doară?

Multă lume m-a întrebat, după ce mi-am făcut tatuajul, cât de tare m-a durut. A fost ca o înţepătură de ţânţar continuă, timp de o oră – altă comparaţie nu ştiu să fac, maşinăria aia are mai multe ace care te înţeapă simultan până când e gata tatuajul sau până când începi să plângi. Atunci, artistul tatuator se opreşte, îţi dă un scurt răgaz şi apoi continuă până când tatuajul este finalizat.

Aseară am povestit cu o prietenă pe messenger despre tatuaje; vrea să-şi facă unul şi mi-a cerut câteva sfaturi. Din fericire, cineva s-a gândit să facă o „hartă a durerii” în funcţie de zonele în care te tatuezi. După cum se vede mai jos, unele tatuaje dor mai mult, altele mai puţin. Acolo unde pielea este mai sensibilă şi mai apropiată de os, durerea e mai mare. Eu sunt sigură că dacă te-ai hotărât să-ţi faci un tatuaj, nu te vei opri de frică să nu leşini de durere. E plin netul de poze cu gagici tatuate peste tot, dacă o femeie micuţă şi firavă a putut îndura câteva ore bune de înţepături, n-o să te sperii tu din atâta lucru şi n-o să renunţi la tatuajul pe care ţi-l doreşti doar pentru că ţi-e frică de durere. De fapt, dacă ţi-e frică de durere, cu atât mai mult dacă eşti bărbat, nici nu meriţi să te tatuezi. :P

Dacă te gândeşti să-ţi faci un tatuaj, iată câteva sfaturi pe care ar fi bine să le urmezi. Nu pentru că aş fi eu Mama Tatuajelor, ci pentru că am trecut o dată prin asta şi e mai bine să înveţi din experienţa altora decât din greşelile tale.

• Alege-ţi cu grijă modelul, va fi cu tine pentru tot restul vieţii. Cineva îmi spunea care-i cel mai bun test înainte de a-ţi face un tatuaj: să îţi porţi tricoul preferat timp de un an, iar dacă după 365 de zile încă îţi mai place, e OK să-ţi faci tatuajul. Greşit! Tatuajul nu este un tricou. Tricoul se murdăreşte, se uzează, se lărgeşte, tatuajul rămâne acolo şi rămâne la fel, mai ales dacă-l îngrijeşti. Dacă ţi-l faci în spatele urechii sau pe spate, nici n-o să-l vezi prea des, deci nici vorbă să te plictiseşti de el. Desenul meu are doi ani jumate şi nu m-am plictisit de el. M-am cam săturat să fiu întrebată dacă eu m-am pictat pe mâna stângă, dar e OK, nu trebuie să le răspund tuturor celor care întreabă.
• Nu te tatua pe faţă, pe mâini sau pe gât [în partea din faţă] dacă intenţionezi să faci carieră într-o corporaţie sau multinaţională serioasă. Chiar dacă oamenii sunt mult mai deschişi acum faţă de cum erau în urmă cu, să zicem, 10 ani, un angajator scorţos se va uita câş la tatuajele tale şi, cel mai probabil, le va interpreta ca pe un semn al lipsei de seriozitate. Sigur, poţi să spui că sunt nişte dobitoci bătuţi în cap şi că tu vrei să fii liber toată viaţa, dar câte persoane ştii care au reuşit să ducă o viaţă boemă, fără şefi bătuţi în cap şi fără program de la 9 la 17? Mai puţine decât cele „înregimentate în sistem”. Pe mine nu mă afectează deloc tatuajul, chiar şi dacă mi-aş tatua pe faţă „I hate this job” nu ar fi decât problema mea, dar nu vreau să îmi fac un tatuaj care să-i jignească pe cei din jur. Tatuajele trebuie să exprime sentimentele tale, pot reprezenta o formă de artă – mai ales dacă ţi le desenezi tu, dar nu-ţi fă niciodată un tatuaj ca să-ţi arăţi revolta împotriva sistemului. „Sistemul” va râde de tine.
• Gândeşte-te bine la locul unde vrei să fii tatuat. Umerii, antebraţele, spatele, laba piciorului etc. sunt locuri destul de „ferite” de privirile celor din jur; dacă-ţi faci tatuajul pentru tine [şi aşa ar trebui să fie!], fă-l acolo unde simţi tu că ţi-ar plăcea să îl vezi. Dacă-l faci pentru clienţi, atunci locul potrivit este deasupra bucilor [tatuajele din zona aia se numesc tramp stamps, adică „ştampile de târfă”, într-o traducere grosieră]. Dacă îl faci ca să impresionezi, tatuează-te pe degete, pe gât, în zona decolteului, mă rog, ai prins ideea.
  Repet: tatuează-te în aşa fel încât, la un interviu de angajare, să nu fie nevoie să îţi explici tatuajul cu cap de mort.
• Alege cu grijă artistul care te va tatua!!! Sper că trei semne de exclamaţie sunt suficiente ca să înţelegi cât este de important omul care îţi va introduce tuş colorat sub piele. Dacă artistul nu e priceput, degeaba îl dai în judecată după ce tatuajul e deja pe pielea ta. Vei câştiga procesul, dar vei rămâne cu un tatuaj urât de acoperit sau de şters. Şi, din câte am auzit, ştergerea se face cu laser şi doare mai tare decât tatuarea.
• Dacă nu ai încredere în talentul la desen al celui sau celei care te va tatua, mai bine îţi desenezi tu tatuajul sau rogi pe cineva priceput să ţi-l deseneze. Te vei duce la salon cu desenul pe suport digital [pe un stick de memorie] şi el îl va tipări pe hârtie, iar apoi îl va transfera pe hârtie de calc – sau ceva asemănător – şi îţi va trasa conturul pe piele cu ajutorul acestei hârtii speciale. Treaba asta e de ajutor atunci când nu eşti 100% sigur cu privire la poziţionarea tatuajului, pentru că acel contur poate fi şters, dar tatuajul, mai greuţ.
• După ce te-ai tatuat, e important să aplici pe pielea „rănită” unguentul Bepanthen*. E pentru funduri de bebeluşi, dar toată lumea îl recomandă pentru cele câteva zile până la vindecarea tatuajului.
• Nu expune pielea tatuată la soare măcar în primele zile după ce ţi-ai făcut tatuajul. Dacă vrei să se păstreze „ca nou”, aplică loţiune de plajă [cu factor de protecţie solară măricel, nu bullshit de ulei de plajă] ori de câte ori stai în soare şi hidratează-ţi pielea cu o cremă hidratantă [logic].
• Bucură-te de tatuaj, în curând o să vrei să-ţi mai faci unul, şi-apoi încă unul şi tot aşa…

 

*Atenţie, unguentul se găseşte în farmacii, nu trebuie să ţi-l tatuezi şi pe ăsta pe piele, aşa cum au făcut unii.

P.S.: Pe Pinterest am adunat o colecţie [deocamdată mică] de tatuaje drăguţe.