TIFF, ultima „dublă”

Sâmbătă am văzut două filme în cadrul Festivalului Internaţional de Film Transilvania: Cea mai fericită fată din lume [link] şi Poliţist, adjectiv [link].

Despre primul nu prea am ce spune, nu m-a impresionat deloc, „Cea mai fericită fată din lume” este povestea unei fete care a câştigat un Logan trimiţând trei etichete la un concurs organizat de Biborţeni – sau mă rog, Bibo – şi căreia părinţii îi impun să o vândă ca să renoveze casa bunicii ei din Geoagiu Băi, judeţul Hunedoara, unde urma să amenajeze o pensiune. La început, cât încă se filma la intrarea în Bucureşti de pe autostradă, am sperat că va fi un film bun, de recomandat prietenilor. De fapt a fost povestea tristă a unei familii şi mai triste, a unei fete cu capul în nori care, la 18 ani, visa să-şi conducă Loganul fără să ştie de unde va face rost de bani de benzină, visa să dea la facultate în Bucureşti şi să meargă la mare cu maşina ei cea nouă, şi a unor părinţi care ţineau morţiş să vândă maşina ca să trăiască mai bine. Bla bla bla bla bla.

  • Titlul filmului vine de la replica pe care fata o repetă de câteva zeci de ori pentru reclama pe care a venit la Bucureşti s-o înregistreze. 
  • Nu am auzit nici un hunedorean spunând vreodată „dacă e”. Pot garanta că oamenii din Geoagiu Băi nu vorbesc ca bucureştenii, îs ardeleni ca şi mine şi niciodată n-o să-i auziţi spunând „să conduc şi eu maşina un an, doi, dacă e

„Poliţist, adjectiv” este cel mai prost film pe care l-am văzut vreodată. A umplut Auditoriumul UBB până la refuz, motiv pentru care proiecţia a întârziat cu vreo 30 de minute, dar nu a fost decât pomul lăudat, la care am mers cu toţii cu sacul şi de la care am plecat ca bătuţi cu parul.

Nu am cuvinte să explic chinul prin care am trecut timp de mai bine de două ore, pe nişte scaune înghesuite şi tari, ca să văd filmul ăsta. Nu mă interesează părerea altora, eu ştiu ce am văzut şi mi se rupe dacă va spune cineva că aia e artă. Nu e artă, sunt aproape două ore defilmări cu replici puţine, sărace şi cu o acţiune de doi bani. Descrierea de pe IMDB spune totul: „A police officer refuses to arrest a young man for offering drugs to his friends”. Aia e tot, rolul lui Dragoş Bucur presupune ca acesta să se plimbe, să meargă la birou, să mănânce, să poarte o conversaţie stupidă cu nevastă-sa, să… aaaah! Gata, nu mai zic, nimic, nu vreau să vă răpesc „plăcerea” de a-l urmări!

Pentru mine, asta a fost TIFF, cu care mi-am încheiat azi socotelile. Probabil că sâmbătă voi merge la gală, dar cu filmele româneşti lăudate m-am lămurit şi nu mai merg la ele „cu sacul”.

1 thought on “TIFF, ultima „dublă””

  1. „Cea mai fericita fata din lume” para mai degraba un film documentar desprins din viata de zi cu zi, iar cat priveste al doilea… stau si ma intreb ce-o fi vazut astia de la Cannes la el ?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.