Articol scris de Nedoamna.
Nu-s, cum zice-o vorbă din străbuni, „cu basmaua la gură şi cu mâna pe pardon”. Nu roşesc şi nu mă deranjează, în mod special, limbajul licenţios şi vulgar „practicat” de unii sau alţii. Dar nu mă pot abţine, cârcotaşă şi curioasă fiind, şi mă întreb: oare de ce? Li se pare mai interesant? Sau cauzele îs mai profunde?
Frunzărind (azi) nişte bloguri, în special unul anume, m-am hotărât să întreb un psiholog – aşa cum se practică la TV, pe la talk-show-uri cu mare audienţă şi credibilitate – de ce înjură oamenii, de ce e un pattern la unii. Primul raspuns a fost „pentru ca sunt frustraţi şi nemultumiti de ei”.
„Atât?!”, insist eu.
Cică nu. Manualele de psihologie ar mai spune că:
- nu primesc ce îşi doresc, ceilaţi nu se supun ordinelor lor, se simt inferiori şi nu suportă asta;
- în acest fel primesc atenţie sporită;
- numai aşa pot atrage atenţia asupra lor, adică nu reuşesc prin lucruri pozitive, dar sigur reuşesc astfel;
- sunt provocatori, certăreţi şi astfel sunt siguri că vor primi o înjurătură la rândul lor;
- înjurând simt că sunt importanţi.
Cum tot mai mulţi bloggeri încearcă să devină cunoscuţi făcând asta (şi nu mă refer la cei care, ocazional, mai scapă câte-o referire la organele genitale), i-am dat psihologului în cauza un link.
Clar, „este o forma de defulare”, zice. Sindrom Tourette cumva? „Posibil, că mă întrebi acu’…”
Voi ce ziceţi? Exagerez iar şi îs pe lângă?
N.A.
Şi eu mai scap câte una, muşcându-mi limba de cele mai multe ori. Că, deh, copilul repetă şi învaţă repede. Vizaţi sunt cei care au făcut din cele de mai sus un mod de viaţă şi li se pare că-s mai interesanţi aşa.
Cam stiu despre ce bloguri ar fi vorba. Sunt refularile unor frustrati. Toti avem scaparile noastre, dar la acestia se vede ca nu au dat de padure inca…
Eu am scris pe blog un articol/omagiu mainii care ne ajuta la masturbare :). Am avut putine comentarii, majoritatea tacand. Daca injuram si ma dadeam cocos, cat de proaste-s femeile si cum le-am „facut”, aveam o gramada de fani.
Am preferat sa fiu corect, stiu ca am avut dreptate, nu? :)
cu stima
Tourette e când nu te poţi abţine. Eu mă pot abţine când e cazul, da’ şi eu mai scap câte-o înjurătură… pe zi?!
Stiu ce e Tourette, toti mai avem mici refulari zilnice, dar cei mentionati in text si-au facut un mod/blog de viata din folosirea unui limbaj de pubela
Waddafeuck??? :))
Fiecare cu scaparile lui, mai mici si neinsemnate sau mari si grase. Mai patesc si eu in diferite grupuri de e acea liniste mortala si scap cate-o-njuratura babana (*and everybody looks at me*). Motiv sau nu de amuzament, prostie sau doar lipsa de atentie, pot spune doar ca depinde de fiecare om in parte.
E din ce in ce mai intalnit „stilul” asta, si din ce in ce mai deranjant si mai obositor! Motivatia, in functie de fiecare si intr-adevar se afla printre cele enumerate in articol.
Eu nu am injurat niciodata, cand dormeam.In Bucuresti este inevitabil.Nici bine nu intru in prima intersectie si deja trebuie sa-i bag P in gura drept recompensa unui amator care uita ca mai sunt si altii in trafic nu e doar el cu maicasa :)
Limbajul in massmedia romaneasca este oribil.
Dupa 5 ani de strainataturi pot face deosebirea iar calitatea celor din vest este net superioara.
Netul romanesc este un fel de mahalala cu cateva insulite de bun simt.
eu ma uit la tv si ma pomenesc injurand.
cand ii vad pe basescu si pe boc..uit sa ma opresc.
cand aud din aia gen hoara..sa mor io daca-l vad pe asta pe strada,moare de mana mea.pe el si mai e unu.. visan..