Degeaba râdem noi de babele de la parter care ştiu mereu tot ce mişcă pe scară sau în bloc, degeaba ne ruşinăm de acest obicei comunist de a ne interesa ce mai face capra vecinului. Am concluzionat că o vecină „vizoristă” este indispensabilă la casa omului şi o să vă spun şi vouă de ce.
Săptămâna trecută, am văzut la TV încă un caz de pedofil străin arestat de poliţiştii români. Nu e primul şi, mai mult ca sigur, nici ultimul bărbat defect care îşi găseşte plăcerea în actul sexual cu copii. Defecţi sunt mulţi şi sunt printre noi. Şi e de datoria noastră să-i ferim pe cei mici de aceşti monştri cu chip de om. Dar cum? Ei, cum. Cu ajutorul vecinelor vizoriste, care ştiu exact cine e noul chiriaş, cine vine la el şi mai ales cât stă la el.
Aşa l-au prins autorităţile pe bărbatul arestat săptămâna trecută: la el acasă veneau cam mulţi copii şi uneori rămâneau peste noapte. Ce treabă să fi avut un copil minor acasă la un adult? Exact. Vizoristele s-au activat, au sesizat pe cine trebuia şi animalul a fost prins şi arestat. Sper să aibă parte de tratament preferenţial în închisoare.
Între timp, în ţările mult mai civilizate decât a noastră, cum ar fi Austria sau SUA, astfel de dereglaţi psihic sunt descoperiţi abia după 20-30 de ani. Ţineţi minte cazul Fritzl? Cum a fost posibil ca un dement să-şi ţină fiica ostatică timp de 24 de ani? Simplu: nu avea vecine băgăcioase!
Alte situaţii, mai puţin grave, în care vecinele vizoriste se pot dovedi utile la casa omului:
- vine curierul, tu nu eşti acasă, vecina preia coletul pentru tine
- ţi s-a spart o ţeavă şi inunzi apartamentul de dedesubt, vecina ştie unde lucrezi şi te anunţă să vii acasă
- se iau hotărâri care-i privesc pe toţi locatarii, vecina vizoristă te ţine la curent
- eşti curios unde a dispărut vecinul de la parter, vecina îţi spune că a fost arestat şi îţi povesteşte cu lux de amănunte cum i-au intrat poliţiştii în casă pe uşă în timp ce el încerca să fugă pe geam
Nu m-aş baza pe o persoană atât de curioasă ca să-mi ude florile; de fapt, dintre toţi vecinii mei, nu cred că aş avea încrede să las cuiva cheia de la uşă atunci când plec în concediu. Mai bine duc plantele la ţară sau le las să moară decât să risc să-mi ştie tot blocul „inventarul” obiectelor din casă.
Foto: Peephole/vizor, de la Shutterstock
Și dacă vecina de la parter are vedere largă, prin fereastra de la bucătărie, prin curtea interioară, cum o putem numi? :))))
Bunatatea da masura corecta a elementelor de simt (ces).
off topic
cand ai timp de un documentar, gasesti pe youtube cazul lui fritzl, e foarte interesant
Am citit pe Wikipedia tot şi m-am îngrozit. Cum se numeşte?
Si eu care scot limba catre vizorul ei de fiecare daca cand trec prin dreptul usii, stiind ca e acolo si se uita la mine. Oare ma va ierta daca n-o sa mai fac?
Poate o să te bănuiască de vreo boală care ţi-a schimbat comportamentul.
Radem si glumim, mama e un fel de vizorista, care spune tot timpul in apararea ei: eu gatesc cu geamul deschis la bucatarie, daca nu vor sa-i vad, sa intre prin spate sau sa se certe mai tarziu.
Oftica mamei cand nu stie ce se intampla si trebuie sa opreasca vecinele pe care nu le suporta, nu se poate compara cu nimic.
Concluzie: si vizoristele au orgoliu !
:) Şi eu am un pic de vizorism în sânge, îmi place să ştiu ale cui sunt maşinile, cine-mi ocupă locul de parcare, cu cine s-a mai combinat Muşcata de la 3 etc. Dar nu cred că mi-ar plăcea să ştiu chiar totul despre toţi vecinii, că stau într-un bloc mare!