Am fost la Casa Rustică, în Deva

V-am mai spus că sunt brand nazi: m-ai supărat, adio şi n-am cuvinte. Prin urmare, după ce m-au supărat tănticile de la restaurantul fast food-ul devean Casa Rustică, nu am mai dat deloc pe acolo timp de aproape patru ani.

Şi s-a întâmplat să ne sune nişte prieteni care stau în Cluj şi care au venit în Deva. Ei sunt de aici, deci vă daţi seama că nu i-am dus eu la Casa Rustică, au vrut ei să meargă, pentru că erau în centrul Devei şi le era foame. Şi mi-am zis că sunt suficient de matură să nu fac nazuri pentru o jumătate de oră, cât am stat cu ei la o cafea. Sebi s-a uitat la mine oarecum temător când a aflat unde urma să mergem, dar mi-am luat faţa de poker [a se vedea imaginea alăturată] şi nu am zis nimic.

Ne-am aşezat pe terasă, eu am comandat o cafea cu lapte fără zahăr şi o limonadă cu mentă şi am aşteptat. Când ai locanta în buricul târgului, se pare că tendinţa este să neglijezi celelalte aspecte, cum ar fi serviciile pe care le oferi. Clienţii vin din inerţie, nu mai trebuie să-ţi baţi capul cu privire la calitatea produselor sau a serviciilor oferite, nu? Nu a trebuit să aştept prea mult, scrumiera ne-a fost adusă când eu deja terminasem ţigara şi am aruncat mucul pe jos, că doar nu era să aştept să mă ardă la degete.

Apoi au venit băuturile: cafeaua nu avea zahăr, dar nici linguriţă. La ce să-mi trebuiască, doar nu aveam decât lapte şi cafea?! Limonada cu mentă a fost fără mentă. A bolborosit chelneriţa ceva de genul că „nu mai avem mentă”, dar mi s-ar fi părut normal să aflu aspectul ăsta înainte de a primi o limonadă cu mentă FĂRĂ MENTĂ, nu în momentul în care băutura era deja pe masa mea. 

Concluziile şi le trage fiecare. Eu oricum nu mai calc pe acolo, a fost o excepţie care mi-a întărit convingerea că eu şi fast food-ul Casa Rustică nu mai suntem compatibili.