Când m-am trezit, aveam 27 de ani

Parcă mai ieri împlineam 17 şi mă apucam de fumat, ca proasta. Parcă mai ieri am terminat liceul. Parcă mai ieri ne-am mutat în apartamentul din Hunedoara, pe care îl renovăm acum, după 10 ani.

În ultimii zece ani, am locuit câte puţin în Timişoara şi Cluj, m-am măritat, am schimbat o grămadă de locuri de muncă înainte să ajung la concluzia că actualul mi se potriveşte foarte bine [asta după ce am venit şi plecat de trei ori], era cât pe-aci să fac un copil, m-am îngrăşat mai mult decât trebuia [n-ar fi trebuit să mă îngraş deloc, da’ socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg] şi am urcat tot mai mult pe „scara fericirii”.

Acum mi-e bine. Nu sunt neapărat mulţumită de tot ce am făcut până azi, dar îmi place viaţa mea.

Gata cu autoanaliza, mă întorc la plinte şi curăţenie. Vă mulţumesc tuturor pentru urările de bine, eu mi-am sărbătorit ziua de naştere prin muncă. E criză, deci nu ne plângem, punem mâna şi facem.

11 thoughts on “Când m-am trezit, aveam 27 de ani”

  1. curatenie la plinte? inmuiat cu CIF cream si dupa 5 min shters cu laveta umeda… super ok. urme de lavabil pe parchet? sters cu laveta inmuiata in otet. mai vrei? avem „la greu” intr-o gospodarie in care fiecare perete e ‘altfel” si astea cu lavabil-parchet-tavane… sunt la ordinea zilei…

  2. mai sis…bine ca ai ajuns in mari linistite..e tot ce conteaza.in privinta celeilalte probleme,sfatul meu e: daca-ti doresti,mai incearca!

  3. Credem ca un copil ti-ar fi completat aceasta ordine a lucrurilor. Daca analizezi cu atentie tot ce ai afirmat, copilul este singurul lucru care lipseste din peisaj! Te-ar face fericita cu siguranta, oricate de greu l-ai creste!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.