Mă tot gândesc la chestia asta de când m-am mutat în Hunedoara și nu mai am vecini care să pretindă respectarea unui program de liniște. Așa se întâmpla în Deva, stăteam în centru, într-un bloc plin de pensionari care de la ora 14 până seara la 18 sau 19 dormeau sau se odihneau și aveau pretenția ca toată lumea să le respecte lor „ora de liniște”. Așa-i ziceau, oră de liniște, deși erau trei ore.
Eram copil, m-aș fi jucat, aș fi făcut gălăgie, dar știam de la bunică-mea, care locuise anterior în apartamentul ăla, că dacă faci „pâs”, vine tanti de sub noi și face scandal, că soțul ei era bolnav și avea nevoie de odihnă. Ora de liniște era sfântă; la fel era și faptul de a sta în fața scării tale și nu a vecinilor. La 20 de metri de scara mea era, evident, o altă scară, a unui bloc vecin, iar dacă te punea necuratu’ să te joci în fața scării vecine, o babă scârboasă avea grijă să-ți arunce o oală de apă în cap, ca să te înveți minte.
În fața blocului era un teren de joacă pentru copii, cu două mese de tenis pe care noi le foloseam pe post de case pentru păpuși. În rest, băieții jucau fotbal, iar dacă scăpau mingea în curtea casei ce avea peretele lipit de terenul de joacă, știau că nu mai aveau cum s-o recupereze. Pensionarul bășinos care locuia acolo confisca și eventual spărgea toate mingile ajunse în curtea lui. O singură dată ne-a dat mingea înapoi, când ne-am dus cu părinții. Îmi și închipuiam că are pivnița plină cu mingi de fotbal confiscate de la copiii care au îndrăznit să joace fotbal pe terenul de joacă.
În Hunedoara, am parte de vecini care mai de care mai colorați. Unii cu mulți copii mici, alții cu soți alcoolici, alții cu mulți prieteni care vin în vizită și sparg împreună semințe în fața blocului etc. Nici vorbă de program de liniște aici! Programul de liniște ți-l faci tu, dacă îți permiți să-ți pui termopane ca să nu-i mai auzi. Dacă e vară și vrei să stai cu geamul deschis… ghinion!
Când ne-am mutat aici, am fost șocată să-i aud pe unii dintr-un bloc vecin certându-se, la propriu, ca la ușa cortului. El are vocea ca a lui Popeye Marinarul, joasă și răgușită; ea urlă ca ultima mahalagioaică. El se îmbată frecvent, ea îi reproșează că mă-sa e curvă și el – alcoolic. Cum dă căldura, în fiecare an, își deschid geamurile și încep să se certe. Ei îi place să iasă pe geam, ca să audă toți vecinii că s-a săturat de el, că nu mai suportă să-i fie sclavă, îl înjură, strigă etc. El comentează atât cât îl mai țin plămânii, ea urlă la el și-i spune să tacă. Prima dată, am crezut că se vor omorî în seara aia. De fapt, în noaptea aia, că era trecut de ora 2 când se certau ca-n mahala. A doua oară, am fost sigură că se vor omorî. Dar după 10 ani, știu că le place să bea și să se certe. Dacă aș anunța poliția, mi-ar spune că nu au voie să intre peste ei în casă, decât dacă unul dintre ei ar cere asta sau dacă aș auzi vreo împușcătură, ceva.
Tot în bloc mai am niște vecini care au un băiat bolnav. Nu știu exact de ce suferă, dar din când în când, face câte o criză urâtă și strigă ca din gură de șarpe. În rest, nu se aud certuri din apartamentul lor. Astăzi, eram în baie când am auzit o voce de bărbat strigând: „Aici să stai, că dacă nu te omor, ai auzit?!”. No, cine o fi fost? Și la cine urla? Dacă sunt vecinii de treabă, care zâmbesc tot timpul? Dacă el urla la nevastă-sa, iar ea nu poate să zică nimic, niciodată?
Nu sunt genul de om care să meargă în vecini după o cană de zahăr sau o litră de ulei, așa că nu am cum să le bat la ușă ca să văd dacă e totul în regulă.
Voi ce faceți când auziți – sau ce ați face dacă ați auzi – strigăte din vecini? Dați muzica mai tare, în speranța că se vor opri repede, sau le bateți la ușă ca să cereți împrumut un tirbușon?
ai incercat sa suni la numarul ala la care ar trebui sa raspunda organul legii?
Parca ar fi un episod dintr-un serial al lui Sebi…Si,ca sa raspund la intrebare,nici una,nici alta…Ii ignor,pur si simplu…
Aici unde stau acum cu chirie (Bucuresti) nu ma cunosc cu nimeni si nu am nicio treaba. Ma duc la usile lor cand folosesc bormasini la sapte jumate sau opt dimineata. In rest nu avem probleme.
Unde am locuit cu mama. Ooof, cand eram mica nu aveam voie la o anumita ora afara ca se odihneau vecinii si parca atunci era cel mai frumos. Era nasol. Aveam una la doi care ne facea zilele fripte.
Ne-am obisnuit cu scandalurile sau cu noptile in fata blocului la spart seminte si frecat menta. Si cu tot cu termopane se aud si vara daca nu ai aer conditionat….
Nu intervenim niciodata. Am intervenit eu o data (desi eram mutata de acolo) si am chemat politia pentru ca cineva din casa urla ca cineva o sa omoare pe altcineva. Si ceilalti vecini priveau inspaimantati si nu faceau nimic.
Cred ca e teama sa nu intervii unde nu-ti fierbe oala si sa se afle ca ai fost tu si sa ti-o iei. Maica-mii de asta ii era teama.
In principiu nu imi place sa ma bag in treaba altora, dar daca scandalul lor ma deranjeaza atunci ma duc la usa, bat frumos si cand cineva deschide urlu si eu cat ma tin plamanii un „Liniste in morti matii!” si fara sa mai astept raspuns ma intorc la mine in casa. Pana acum a functionat de fiecare data; daca nu ar functiona probabil as suna la politie.
HE!HE!HE! Dar de vecinul de la trei iti mai aduci aminte? Nenea ala care ne facea avansuri? Si de ardeii lui cu varza?
Unde stau acum, am patru vecine care lucreaza.. de noapte..si care, din cand in cand (adica o zi din doua) isi fac curaj sa plece la ‘birou’ si atunci, ferasca Dumanezeu ce-ti pot auzi urechile! In celelalte zile…vin insotite acasa..si atunci, te gandesti: ‘Mai bine era cand erau bete!’ De obicei, anunt politia. Se iau masuri, in sensul ca vin, le bat la usa, le linistesc si pleaca. Si maine, de la capat!
PS Stau intr-un cartier chiar bunicel…problema esta ca pe meleaguri straine, romancele castiga cel mai bine..
O singura data am auzit un scandal la vecini. Se certau ca la usa cortului, tranteau cu dulapurile, apoi dadeau muzica tare, schimbau melodiile la fiecare 10-15 secunde, iarasi se certau cu injuraturi si reprosuri, iarasi tranteau cu dulapuri, mese, ce-or fi avut prin casa.
Dar n-am avut tupeu sa merg sa le bat la usa. Sunt mica, slabuta si locuiam in chirie, intr-o cosmelie de 20 de metri patrati. Habar n-aveam cine erau vecinii, iar cartierul era marginas. Am asteptat politia care n-a avut ce face decat sa le dea amenda scandalagiilor.
Dupa ce-au plecat, vecinii au inceput sa se certe pe amenda :))) Si uite asa am adormit pe la vreo 5 dimineata iar la 6 jumate am plecat la serviciu. Groaznica noapte!
Pentru o femeie, alta solutie decat chematul politiei nu e. Cel putin, eu nu intervin in astfel de situatii…
ma cert cu ei pt ca se cearta prea tare :))
mie unele certuri mi se par chiar amuzante.
cand eram mic, o baba imputita nu ma lasa sa ma joc fotbal in fata blocului chipurile pt ca stric iarba. asa ca impreuna cu un prieten mai mic am dat cu benzina pe iarba si i’am dat foc. apoi ea m’a alergat cu o bordura sa’mi dea in cap. nu m’a prins. dar mi’a spart mingea. drept razbunare, i’am otravit cainele. acum ea are jumate din inaltimea mea, se uita la mine de jos, iar pe mine ma bufneste rasul de fiecare data cand imi aduc aminte de treburile astea. dar sunt multe, si risc sa fac aici un adevarat articol, in locul unui simplu comment.
ah, sa’ti mai spun inca una tare. stateam intr’o noapte, pe la 3, in pat, si din senin imi vine pofta de sex. nu fac o mana de urs, ma abtin. doar ca vecinii de la 8 exact asta prestau. si femeia tipa din toti plamanii. si eu muream singur in camera :))
gata, te las. diCstractie placuta unde esti acum.
Singurii la mine în bloc care fac scandal (și pe care i-aș putea auzi) sunt fix vecinii de deasupra. Până acum jumătate de an se boxau cu regularitate. În fiecare seară, între orele 20-21 auzeam țipete, înjurături și iar țipete. Asta în condițiile în care au un copil de 10-12 ani (fix cât trebuie să prindă cum trebuie să te porți cu femeile :| )
A doua problemă, tot cu vecina de sus este că are gresie în toată casa. Și la ora 8 dimineața se încălța cu tocuri și începea să tropăie deasupra camerei mele. După o perioadă n-am mai rezista. M-am dus la ea la ușă și i-am zis că dacă nu-și permite papuci de casă (musai pufoși) îi fac eu cadou o pereche. A trebuit să urc un etaj de câteva ori până să priceapă că chiar mă deranjează tropăitul, dar… Nu s-a potolit.
Ah, și chiar acum, la 12:22 noaptea mută mobilă în casă :|
O singura data mi s-a intamplat sa vina la mine un vecin cand am stat in Dristor sa dau muzica mai incet… muzica care nu era pornita :))
acum 7 ani m-am mutat cu fimiu intr-un bloc,,pentru tineri”…era nou,vecinii am zis ca sunt ok,eram fericita…pana cand intr-o noapte,cred ca era 1,am auzit urlete pe scara ,,sariti ma omoara”…am sarit din pat,mi-a inghetat inima,am paralizat de frica…era vecinul de la 4,care isi,,intepase” concubina…
au venit mascatii,taraboi…nu am avut curajul sa ies sa vad ce se intampla…
de atunci..,,scara” mea linistita s-a transformat intr-un cosmar..cu vecini si ,,oaspeti” dubiosi,cu tineri care vin si sparg seminte si beau pe treptele scarii blocului,cu vecini care se joaca cu bormasina dupa 22 si multe altele…tot sa traiesti,nu?
imi pare rau ca fac o comparatie,dar aici unde sunt..nu ai voie sa deranjezi,politia isi face datoria pentru cel mai mic fleac si la primul apel telefonic..
se respecta linistea si ,,intimitatea” ta,iar daca apare in zona un necunoscut de care nu stie nimeni..invariabil apare si politia sa il legitimeze si sa intrebe, politicos de altfel ,,cu ce treburi prin zona..”
Am o singura vecina in bloc si din cand in cand mai are ghinion si ii vin ambii amanti pe care suparata ii da afara in suturi.
In Pta Alba Iulia aveam un vecin care e bolnav cu capul si a batut jumatate din bloc, care jumatate s-a si mutat, tipul fiind obsedat ca e galagie. Insa acolo nu facea nimeni galagie. Pana si pasii p scari erau f rari.Nebuni sunt peste tot.Problema e ca dupa ce sunt nebuni mai au si lipsa acuta de educatie.
Cred ca oriunde am locui odata si odata tot prindem cate un scandal din vecini asta daca nu il provocam noi. Oricum acum cativa ani se respectau orele de liniste si asta era cat de cat o chestie la nivel general. Acum in centrul devei se aude muzica de la terase, ba mai trece o masina cu megafoane care sa te anunte ce super-produse vand ei, ba mai trece o salvare cu sirena pornita si asa mai departe. Adevarul e ca nu e o zona prea placuta acolo unde locuiesti tu Denisa dar nici nu putem spune ca in Deva e mai bine.
Vecina mea de la parter…auzea muzica la mine…cand nici macar nu imi mergeau prizele…dar cea mai tare faza a fost cand mi-a zis ca aude internetul! Am intrebat-o si eu daca wireless si i-am inchis usa in nas…ce mai puteam sa o intreb?
La ce vecini am, eu i-as lasa sa se omoare. Cred ca nici daca ar cadea pe strada nu le-as chema nicio ambulanta.
La mine e cazul urmator: se iau de mine din orice (doar sunt pensionari, nu?), chiar si daca mangai un caine. Mai nou i s-a spus unei vecine sa nu mai puna un bol cu apa pentru caini ca se aduna tantari. Este evident ca o fac din rautate, pentru ca daca ii intrebi ce ii deranjeaza de fapt, nu stiu sa-ti raspunda si nu au argumente. Iar eu am ales: nici nu-i mai las sa scoata bine primul cuvant, ca ma si apuc si urlu ca ultima tata. Mai bine sa ma creada nebuna si sa ma lase in pace.