Animalul familiei s-a îmbolnăvit, de vreo săptămână şi ceva. Apatia şi lipsa poftei de mâncare au fost puse, iniţial, pe seama căldurii care a moleşit pe toată lumea, inclusiv pe oameni, nu doar pe aproape toţi câinii din sat. Aşa ziceau vecinii: câinii nu mănâncă pentru că e prea cald, e ceva obişnuit, nu vă faceţi probleme.
Un lucru pe care l-am învăţat zilele astea: să nu accepţi sfaturi referitoare la sănătate de la vecini sau prieteni. Singurii care pot da un diagnostic şi care pot recomanda un tratament sunt medicii. Că nu degeaba au făcut atâta şcoală!
Codiţă a fost imunizată pentru câteva boli, dar nu pentru toate. Am fost ignoranţi şi acum plătim preţul acestei ignoranţe. Diagnosticul pus de medicii de la Spitalul Veterinar AndiVet din Deva a fost cât se poate de dur: jigodie – sau Maladia lui Carré. Vestea ne-a lovit ca un par în moalele capului. Din căţeluşa veselă, supranumită „Săgeata Neagră”, Codiţă ajunsese o „căţauă leşinată”, căreia îi curgea nasul, care nu avea chef de nimic şi se lipea de noi ca un copil bolnav. Ceea ce şi era, de fapt, un copil bolnav. :(
Nu pot să nu mă gândesc că dacă în urmă cu opt ani, când a murit Becky, prima mea căţeluşă, ar fi existat un spital veterinar non-stop dotat inclusiv cu ambulanţă pentru animalele mici de companie, poate că ar mai fi avut o şansă. Dar a murit în weekend, medicii veterinari erau în treaba lor, iar eu am urmărit-o cum s-a chinuit până în ultima clipă. A fost incredibil de dureros, motiv pentru care nu am mai vrut un alt câine. Pe Codiţă nu am cerut-o eu, tata a dat sfoară-n ţară că îşi doreşte un câine şi atunci când unchiul meu a refuzat să o „adopte” pe Codi tot din cauză că îi murise de curând un câine, noi am zis că nu putem să nu o luăm pe drăguţa asta. Noi, adică eu şi tata, mama a fost ceva mai rezervată.
Sâmbătă, pe la amiază, am ajuns la spitalul veterinar din Deva. După o scurtă examinare, medicul de gardă [sau de serviciu] ne-a spus că este, cel mai probabil, vorba despre maladia Carré [jigodie]. Un test asemănător celui de sarcină avea să ne confirme diagnosticul. Testul a costat 40 de lei şi în câteva minute ştiam sigur de ce boală suferă Codiţă. A urmat apoi un „cocktail” de antibiotice şi vitamine administrate intravenos, printr-o perfuzie cum nu am mai văzut în nici un spital uman, plus două injecţii.
După ce am ajuns acasă, am încins telefonul în căutare de informaţii despre boala asta care credeam că e foarte rară şi că afectează doar câinii vagabonzi sau ceva de genul ăsta. Aveam să fiu surprinsă: forumurile proprietarilor de animale de companie sunt pline de informaţii despre jigodie. Bineînţeles, pe lângă sfaturi utile mai apar şi remediile „băbeşti”: să-ţi arzi câinele pe nas cu un fier înroşit ca să-l vindeci de o boală cauzată de un virus… mi se pare o barbarie şi am aflat că încă se mai practică, în România europeană a anului 2013. Trist, dar adevărat.
Pe forumul animale.ro am găsit, după multe căutări şi după ce am citit zeci de pagini de discuţii, o informaţie aparent preţioasă: există un ser hiperimun care se foloseşte pentru TRATAREA jigodiei. Canglob [prospectul în format PDF] se numeşte şi se administrează intramuscular sau intravenos; chiar dacă e un pic mai scump decât tratamentul obişnuit al acestei boli, Internetul zice că funcţionează, aşa că nu aş fi putut să nu întreb, a doua zi, despre acesta. Medicul care era de gardă duminică mi-a spus că într-adevăr există, că are în frigider o fiolă şi că i-l poate administra lui Codiţă, doar că… „să vă spun cât costă”.
Preţul serului Canglob a fost, probabil, motivul pentru care medicul de vineri nu mi-a pomenit despre el. Poate că sunt stăpâni de câini care nu îşi permit să-şi salveze animalele şi trăiesc cu vina că dacă ar fi avut la dispoziţie câteva zeci sau sute de lei, acestea ar fi putut trăi. Deşi, pentru cele 10 kilograme ale căţeluşei mele, am plătit 60 de lei pentru o doză. Nu mi s-a părut un capăt de lume, dar dacă nu i-aş fi avut…
Luni l-am întâlnit din nou pe medicul de sâmbătă. A văzut în „fişa de tratament” [sau ce or avea ei acolo, registru] că am cerut Canglob şi mi-a spus că în opinia lui, serul acesta are parte de o publicitate grozavă pe Internet, dar că a văzut câini trataţi trei zile la rând cu Canglob care nu au supravieţuit şi câini netrataţi cu Canglob care au supravieţuit. Deci, Canglob pare să funcţioneze după cum îi e norocul fiecărui căţel. Eu am vrut, totuşi, să-i sporesc lui Codi şansele de a supravieţui [ce stăpân de câine nu ar vrea asta?], aşa că am mai solicitat o doză.
După trei zile de perfuzii, antibiotice şi două doze de ser, s-a terminat cu excursiile la Deva. Continuăm tratamentul „la domiciliu”, cu antibiotice şi vitamine, şi ţinem pumnii strânşi. Sau stăm cu morcovul, cum ar veni. Codiţă a răspuns bine la tratament, rasa Jagdterrier i-a asigurat, totuşi, un fond genetic sănătos şi îmi place să cred că este o luptătoare. O ajută şi vârsta de numai un an şi câteva luni, i-am „pompat” în vene cel mai bun tratament disponibil şi acum aşteptăm să se facă bine. Mai sunt patru zile critice, după care sper să putem răsufla uşuraţi.
A fost un weekend greu, dar sper să fie singura „pierdere” din toată povestea asta. Şi cu toate că m-am enervat la fiecare articol care recomanda vaccinarea căţeilor încă din fragedă pruncie, o să fac şi eu acelaşi lucru: vă sfătuiesc să preveniţi, e mai ieftin şi mai uşor decât să trataţi.
Dar dacă aţi ajuns aici căutând informaţii despre tratarea jigodiei, e bine să ştiţi că boala are patru faze, ultima fiind cea nervoasă, când câinele deja este grav bolnav şi chiar dacă va supravieţui, o să rămână cu sechele. Duceţi-l, aşadar, la doctor, încă din primele zile în care observaţi că nu mai este la fel de vesel. Lipsa poftei de mâncare este primul semn, după care încep să apară toate celelalte. Lui Codiţă i-a curs nasul abia după o săptămână, intrase în faza virală şi atunci am ştiut că e grav. Ştiu că am greşit neadministrându-i ultimul vaccin important, dar acum e târziu pentru astfel de regrete. Tot ce pot să vă mai spun este că riscul de a se îmbolnăvi este foarte ridicat, mai ales în cazul unui pui, şi nu ar trebui să ignoraţi acest sfat. Vaccinaţi-vă căţelul!
Jigodia este o boală care poate fi tratată. Reuşita tratamentului nu depinde de medic, ci de background-ul câinelui şi de faza în care se află atunci când începe tratamentul. Şi, desigur, de bani. Că dacă nu ai bani pentru medicamente sau seruri, o să-l vezi cum moare cu zile. :(
Îmi doresc ca peste câteva zile să revin cu un update la acest articol şi să vă spun că micuţa mea nemţoaică a supravieţuit, că a fost tratată de jigodie. Îmi doresc asta din tot sufletul! Până atunci, însă, indiferent de rezultat, vreau să le mulţumesc medicilor de la Spitalul Veterinar AndiVet din Deva care mi-au redat speranţa atunci când credeam că o s-o pierd pe Codiţă.
Două vorbe despre spitalul ăsta: arată impecabil, animalele mici de companie – câinii şi pisicile – sunt tratate aici mai bine decât suntem noi trataţi în spitalele de stat, medicii şi personalul auxiliar se poartă foarte frumos cu fiecare animăluţ, ca să-i câştige încrederea şi ca să simţi şi tu, stăpânul animalului, că sufleţelul bolnav cu care ai venit este în siguranţă.
Ştiam de existenţa acestui spital de câţiva ani, îmi pare rău că am avut nevoie de serviciile pe care le oferă, dar îmi pare nespus de bine că am avut la cine să apelez atunci când am avut nevoie. Mulţumesc, AndiVet!
#peblog: Cu Codiţă la spital: Animalul familiei s-a îmbolnăvit, de vreo săptămână şi ceva… http://t.co/TWvryM7HC3
Saracuta de ea prin ce trece! Ii doresc insanatosire grabnica!
avem la curte trei căţei, toţi trei maidanezi, unul nu are 6 luni. l-am luat din ziua când s-a născut şi un „binevoitor” s-a gândit să-i arunce. ce vreau să-ţi spun este că cel mai mare dintre ei, mare ca talie, a avut acum câteva săptămâni acelaşi diagnostic. acelaşi lucru, mers la spital şi etc… menţionez că toţi sunt vaccinaţi la timp dar … se pare că boala circulă. acum e bine urmând exact aceiaşi paşi ca şi tine, trei zile de perfuzii plus tratament urmat de zece zile antibiotic plus fier. stai liniştită o să fie bine. nu are cum să nu fie pentru că e vorba de uin animal îngrijit, bine hrănit şi iubit. căţelul de care vorbesc e mare, are de cel puţin patru ori greutatea căţeluşei tale şi ne făceam probleme despre cum va sta în maşină, la doctor şi altele. vreau să spun că nu a scos nici cel mai mic mrr, ca să-ţi faci o imagine e un câine bej cu ochii bej-galbeni de zici că sunt de sticlă, o frumuseţe. se uita la tine şi ştia că nu-i faci rău aşa că stătea cuminte el, care, de obicei, nu e tocmai prietenos cu străinii. curaj o să fie bine.
SANATATE ;)
Noi l-am vaccinat pe Junior de mic, l-am pescuit de pe strazi cand avea aprox. 2 luni si in 2 zile m-am dus cu el la veterinar, ca vomita de zor (era plin de paraziti).
Avem si noi vet non-stop cam de cand are potaia 3 ani (atunci a inceput sa faca chestii nasoale in momente proaste: 2 noaptea de Craciun, miezul noptii de Paste etc – are un timer cred si exact cand e clar ca nu gasesti nici pe dracu’, atunci i se face rau).
E foarte bine sa ai un vet serios, suntem de 11 ani cu el si foarte multumiti.
Sper sa isi revina complet! E incredibil de greu sa te uiti la un catel cum nu are pofta de nimic si anterior era cea mai vioaie fiinta!
am avut un pechinez acum cativa ani care a avut aceeasi boala cand era mic (tot la 1 an si ceva). dupa lungi si costisitoare drumuri din veterinar in veterinar (nici unul nu a stiut macar sa-mi spuna ce are) am gasit o doctorita f buna care l-a salvat. din pacate a murit pe la 9 ani din alte cauze.
Multa putere va doresc! Catelusa o sa se faca bine, sunt sigura :)
Va multumesc ca ati scris despre experienta dvs. As dori sa va intreb cum a decurs ulterior tratamentul. Ce face Codita acum? si-a revenit total? Azi am facut testul pentru o metisa si e pozitiv. De 4 zile face tratament pentru bronsita – antibiotic si vitamine. De ieri a inceput sa aiba tremuraturi. Regret ca nu am facut testul Carre de acum 5 zile cand am citit pe internet ca ar putea fi jigodie. Nu stiu daca va scapa:(
Ţin pumnii să fie bine! Codiţă a mea e bine, merci, a scăpat fără sechele şi e vioaie şi agitată aproape ca atunci când era pui. S-a mai cuminţit, e drept, nu ne mai muşcă „prieteneşte” prin bluză, dar e OK.
Va multumesc foarte mult pentru promptitudinea raspunsului, pentru vestea buna si pentur urare! Luptam si noi pentru reusita! Toate frumoase!
Am citit un articol in care am gasit ce doream ! Vreau mai multe articole de genul acesta si daca poti sa abordezi si subiecte de genul animalelor de companie si petshop . Multumesc !
Buna! Am citit acest articol si simt nevoie sa impartasesc experienta mea. Tot Codita, doar ca un el. Am un catel de 6 ani care sta la casa, si intr-o zi si-a adus o prietena care nu a mai plecat de la noi. Peste cateva saptamani a fatat 6 catelusi, din care 4 am reusit sa ii donam. Am ramas cu doi pui, catelul meu si catelusa. Tot am incercat sa donam cei doi catelusi deoarece nu aveam timp sa ne ocupam de ei, plus ca pe mama lor, fiind mai in varsta si maidaneza, nu a dorit-o nimeni, si am ramas si cu ea. Deoarece nu aveam timp si credeam ca totusi ii vom dona, nu am ajuns sa ii vaccinam(cea mai mare greseala!!!). Puii au ajuns la 3-4 luni.Intr-o zi de marti am vazut ca, Codita nu mananca, am vorbit cu veterinarul si mi-a dat o conserva mai gustoasa, poate e ceva trecator. Urmatoarea zi, Codita a mancat si boabe si conserva. Joi, de dimineata suparat si nu manca, veterinarul a spus ca poate fi parvo si atunci e grav. I-a dat niste vitamine si antibiotice, urma ca urmatoarea zi sa vedem cum se simte. Binenteles, vineri dimineata diaree,varsaturi, oribil. Am mers la un alt veterinar si ne-a facut testul, era parvoviroza. Ne-a dat 4 flacoane de perfuzii care sa i le administram acasa.Am citit despre parvoviroza si nu era deloc pozitiv, dar totusi nu am crezut ca este asa grav. Sambata dimineata Codita nu mai putea sta in picioare, toata noaptea a vomitat si era foarte deschidratat. L-am dus la veterinat pentru injectii doar ca el nu era deloc receptiv la tratament. Sambata seara a murit in fata mea. Nu credeam vreodata ca va fii asa dureros. Urmatoarea zi urma sa merg cu el la tratament, in schimb am mers cu surioara lui deoarece avea aceleasi simptome. Nu mi-a venit sa cred ca si ea avea aceeasi problema. Norocul nostru a fost ca ea a stat mai bine cu imunitatea si am inceput tratamentul la timp. Momentan este marti si raspunde destul de bine la tratament, doctorii au spus ca i-au crescut sansele de duminica de cand a inceput tratamentul. La fel ca si pentru Codita, injectii o data pe zi cu vitamine, antibiotic,etc plus Canglob p. Este cea mai oribila experienta. Pe langa faptul ca este ingrozitor sa vezi cum sufera catelul, tratamentul este foarte costisitor. Momentan, tot ce imi doresc este ca ea sa supravietuiasca. Catei trebuie obligatoriu vaccinati la timp!!! Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu!