Codiţă

De săptămâna trecută, familia mea extinsă [adică ai mei, ai mei, ai mei, ai mei n-au avut habar] are o căţeluşă. Am hotărât, după lungi dezbateri, să-i spunem Codiţă pentru că e foarte drăguţă şi prietenoasă şi dă tot timpul din codiţă.

Despre rasa Jagdterrier nici nu ştiam că există până când simpaticul domn’ profesor care ne-a dat-o pe Codiţă ne-a spus din ce „familie” face parte. Iat-o mai jos, fioroasă şi simpatică:

16 thoughts on “Codiţă”

  1. Yeah, se observă terrierul din Codiță! :)))
    Frumoasă-i! V-aș ura multă răbdare și mult dresaj, dar țin minte că Sebi a mai avut câine, așa că sigur știe cum să procedeze! Așa că vă urez doar s-aveți cardurile goale mereu, că o să aveți ce filma și fotografia năzbâtii!

  2. Sa va traiasca si sa va bucurati de ea. Mie mi-a murit acum jumatate de an catelusa mea de rottweiler si inca mai am „sechele”. Oamenii, care n-au caine nu au idee cat de mult te poti atasa de ei.

    1. @Dani: Merci. E trist, au trecut şapte ani de când mi-a murit căţeluşa şi am fost distrusă, încă nu ştiu dacă mă pot ataşa de un alt câine aşa cum m-am ataşat de ea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.