Cum a fost la TAG THE FLAG Sibiu

Fain de tot, chiar dacă încă am o febră musculară „de zile mari”* şi preconizez că vor mai trece nişte zile până când îmi revin de tot. Ca fapt divers, am dat jos un kil jumate într-o zi. Dar ce zi…! Ultima dată când am simţit că mai am puţin şi leşin de oboseală a fost în 2009, la Arsenal Park**, când am mers mulţi kilometri pe şi pe lângă bicicletă, în condiţiile în care nu mă mai urcasem pe bicicletă de vreo şapte ani.

Ne-am adunat cu toţii în Music Pub, de unde am început prima etapă, după mai multe cafele şi alte lichide. Cafeaua este diuretică – un lucru esenţial, pe care m-am făcut că-l uit înainte de a porni la pas prin Sibiu. Da’ voi să nu faceţi ca mine, copii, bine?! Citez câteva dintre probele primei etape: „Găseşte casa cu flori de pe strada Târgului”, „Găseşte leii galbeni de pe strada Târgu Vinului”, „Găseşte hornarul de pe strada Pielarilor”, „Găseşte piticul din Pasajul Scărilor”, „Găseşte soarele de pe strada Plopilor”. Alternativa era să urcăm în turnul Bisericii Evanghelice şi să căutăm turnul din imaginea pe care o primeam acolo. Am făcut proba asta opţională şi aşa am ajuns primii la punctul în care am fost aşteptaţi cu un plic în care aveam bani de taxi, cu care am mers către locul în care se desfăşura etapa a doua, în spatele bazei sportive din cartierul Ştrand. 

Mi-a plăcut aici – am avut de ales între a trage cu arcul şi a mă lăsa „plimbată” cu o maşinuţă de raliu, de către Flo, cel mai tare pilot de raliu[ri]. Deeeci mai vreau! Când m-am urcat în maşină, un nene mi-a recomandat să-i las lui geanta, pentru că „o să sară şi o să se împrăştie”. Na bine, mă, cât poate fi de grav? A fost foarte grav, mă simţeam de parcă tocmai aş fi intrat în jocul GTA, dar nici o secundă nu m-am temut, pentru că ştiam că omul ăla e un profesionist şi că n-avea de ce să-şi rişte viaţa doar ca să mă împrăştie pe mine. Cred că toată treaba a durat sub două minute, dar am savurat fiecare secundă şi aş repeta oricând experienţa.

După asta, a fost rândul lui Sebi să se sacrifice pentru echipă, şi a înotat la Băile Neptun, în căutarea unor mingi de ping-pong de diferite culori. S-a şi lovit la picior, dar cum l-a pansat o domnişoară tinerică şi frumuşică de la Crucea Roşie, cum a început să se vindece în mod aproape miraculos şi azi nu s-a plâns deloc de vreo durere.

Următoarea oprire: la Lucas Super Sandwich, de unde am înhăţat plicul cu următoarea sarcină şi o pungă cu sanwich-uri yummy. Eu deja mă târam – să zicem doar că nu am ales încălţările potrivite pentru nebunia la care m-am angajat – , dar am tras aer în piept şi am bătut şi trei cuie uriaşe într-o bucată de lemn. Cu greu, ce-i drept, dar le-am bătut.

Am mai avut de identificat nişte imagini de pe geamurile unei grădiniţe situate pe strada Arhivelor, la numărul 2, de găsit o calfă de pe o carte poştală şi apoi de trimis prin poştă, la adresa noastră, cărţile poştale cu pricina, de găsit un element dintr-o imagine…

Nu am câştigat, pentru că, ştiţi cum se zice, a team is as slow as its slowest member, dar am ocupat un onorabil loc cinci. Nu vă zic din câte… Eu mă bucur că am fost invitată să particip şi, aşa cum i-am spus şi lui Tudor, cele mai faine şi pregnante amintiri le am în urma unor experienţe… dureroase. N-o să pot uita vreodată cum am alergat, m-am târât, m-am văitat, m-au durut toate cele prin Sibiu, într-o cursă nebună şi frumoasă. Şi o să zâmbesc de fiecare dată când îmi voi aminti experienţa asta, după ce febra musculară îmi va fi trecut. Cât mai repede, sper!

Mulţumesc încă o dată pentru invitaţie şi felicitări câştigătorilor, Marius şi George! Cu ocazia asta i-am cunoscut, în sfârşit, pe Mugur Frunzetti şi mai ales pe Miruna Siminel.

Organizatori Tag the Flag SibiuTudorMonica şi Rareş. Parteneri: punctedeinteres.rowww.TiparesteAcasa.roMusic Pub Sibiu, Sibiu Media Center, Lucas Super Sandwich. Proiect susţinut de Primăria Municipiului Sibiu. Premii oferite de punctedeinteres.ro şi WayteQ.

Şi pozeee!

* – am folosit un clişeu drag presarilor
** – link

11 thoughts on “Cum a fost la TAG THE FLAG Sibiu”

  1. Normal că nu tre’ să-mi ceri tu scuze! Ar fi culmea, doar nu tu mi-ai pus pantofi incomozi în picioare! Şi nici nu m-ai forţat tu să alerg pe scări ca să ajung în cel mai înalt turn din vestul ţării… :P
    Oricum, am rămas cu amintiri super faine. Merci!

  2. Ideea e genială și sincer, după ce-am citit, primul lucru la care m-am gândit a fost cum să facem așa ceva și în Iași :)

  3. Febră musculară? Ce vorbeşti! Kilograme pierdute? Şi la mine! Că nu ziceam rău, am putea face un obicei din chestia asta, aşa cam de 2 ori pe lună ;))

  4. Pingback: Denisa Bârgău [nevastă de Coşmar] » Un weekend în Sibiu: #prinSibiumeul

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.