Cum a văzut un ardelean Bucureştiul, în 1986

Ştiam că articolul în care am scris de ce nu mi-ar plăcea să locuiesc în Bucureşti va atrage multe comentarii negative, dar mi-am asumat riscul ăsta. Pur şi simplu nu mi-ar plăcea să locuiesc acolo şi dacă mă laşi în Bucureşti mai mult de trei zile, m-ai nenorocit. De vină nu e neapărat aglomeraţia oraşului, pentru că am stat şi în Cluj, şi în Timişoara câteva luni bune şi chiar mi-a plăcut; de vină sunt oamenii. Am cunoscut destui bucureşteni foarte de treabă, dar bucureştenii de treabă nu te duc cu taxiul, nu îţi vând ţigări, mâncare sau bilete de tren.

Celor care spun că Bucureştiul a fost „stricat” de provincialii care l-au populat în ultimele două decenii le cer să citească textul de mai jos, scris în primăvara anului 1986 – deci înainte de Revoluţie – de către bunicul meu, cadru militar aflat în Bucureşti pentru un control medical. Cu doi ani în urmă, suferise un accdeint de maşină care l-a lăsat invalid.

19.03.1986
Am fost la Bucureşti, plecat de miercuri seara; am tras la hotel „Rahova”, lîngă Piaţa Unirii.
Am văzut un Bucureşti de nedescris, se pare că aici e o adunătură de oameni în general din cele mai joase specii. Păcat, cum cunoşteam eu bucureştenii – foarte amabili, săritori -, azi nu mai există respect faţă de bătrâni, bolnavi, femei, invalizi… nu am văzut de mult aşa „educaţie”, mai bine zis barbarie. Este totul ca în lumea animalelor, forţa şi puterea contează, care răzbeşte găseşte un pui, o bucată de salam sau ce se poate şi mai e de găsit. Peste tot sunt cozi interminabile, dar nu orice cozi, grămadă, totul ori nimic, se împing, dar mai şi strigă „hei rup!” şi atunci auzi ţipete, urlete, cei mai slabi cad, poţi să-i calci, căci nu doare pe nimeni. […] aici e mai abitir decît în tîrgul fostului Babilon.
Micul Paris a devenit o cocină de netoţi, tâlhari şi vagabonzi, bişniţari şi escroci cu nemiluita – oriunde te duci, îi vezi cum mişună de parcă e sfîrşitul lumii […]. Asta am constatat la Bucureşti, totul este un imens şantier, noroi, gropi, străzi fără lumină. Aş mai scrie, dar mi-e lehamite, dacă am văzut aşa comportament, aşa „civilizaţie”, am plecat înapoi a doua zi şi nu aş mai dori să văd aşa ceva.

5 thoughts on “Cum a văzut un ardelean Bucureştiul, în 1986”

  1. Reactia bunicului tau a fost una normala avand in vedere ca un ardelean tare greu s-ar putea acomoda unui astfel de oras. Am avut placerea sa merg de cateva ori in Ardeal si mi-au placut oamenii incredibil de primitori si saritori, i-am respectat enorm pentru ca-s curati, ordonati si cei mai faini gospodari din cati mi-a fost dat sa vad. Am mancat cele mai bune mancaruri si mi-am rasfatat plamanii cu cel mai curat aer… De aceea probabil ca, obisnuit cu o astfel de „normalitate” n-a avut cum sa gaseasca ceva indeajuns de incantator la capitala ca sa il retina acolo.
    Nu vreau sa fiu eu aia care arunca prima piatra pentru ca sunt convinsa ca exista-n Bucuresti si locuri mai curate decat am intalnit eu, oameni mai cumsecade decat arogantii aia carora li s-a dus vestea si inca o multime de alte elemente favorabile orasului. Dar ideea e ca imaginea de ansamblu are mai multe puncte negre decat albe si cand te uiti la ea ca un intreg nu-i nicidecum un gri simpatic ceea ce se vede…

  2. Bunicul tau vorbeste de perioada comunista, iar cozi cred ca existau si in celelalte orase, nu doar in Bucuresti. Iar „taranii” (nicicum in sensul de provincial, ci taranul roman) au venit in valuri aici in perioada comunista. La sfarsitul anilor ’70 inceputul anilor ’80 au fost construite cartiere intregi de blocuri ingrozitor de inestetice, special pentru taranii veniti sa lucreze in fabrici. Din acel moment Bucurestiul a devenit ceea ce este astazi la nivel de calitate umana, si asa l-a vazut si bunicul tau.
    Tot dansul spunea ca bucurestenii pe care ii stia dinainte de vizita erau altfel.

    Comentez la acest post, si am comentat si la cel dinainte, nu pentru ca ai scris de ce nu iti place Bucurestiul ci pentru ca pare sa te fi straduit din tot dinadinsul sa gasesti cateva aspecte negative, unele total aberante. Vorbesti de oameni retardati, dar te rog sa te gandesti mai bine cand faci astfel de acuzatii. O persoana care nu este de acord cu tine, nu este neaparat retardata. Pentru ca, daca ma uit la gasca asta de bloggeri – in frunte cu alpha male-ul bloggosferei, Zoso – nu sunteti absolut deloc mai destepti decat altii. Dimpotriva. Commentul lui Arhi la adresa acelei fete mi s-a parut total deplasat. Sunteti varianta online a romanului despre care voi scrieti ca este idiot, majoritatea posturilor voastre au o tenta negativa si ii critica pe altii, iar in cazul multora, fara urma de bun simt.

  3. Nici mie nu mi-a placut enorm Bucurestiul in singura vizita pe care i-am facut-o, insa generalizarile astea nu-si au locul.

    Fiica Bucurestiului …touche. Bloggerii astia care striga prostul, marlanul, inapoiatul par a fi reflectii psihanalitice a lor insisi.
    Momentan locuiesc in zona suburbana a New York-ului si ce se spune despre NYC- the Big Apple nu e diferit de ce se spune despre Bucuresti. Orasele mari atrag multe tipuri de oameni: il atrag pe ambitios,pe cel fara rabdare, pornit sa faca bani. Dar ele atrag si intelectualii de prima mana, artistii, boemii,la fel ca si pe fitosi, smecheri, arivisti.

  4. Evident ca provincialii care au venit in Bucuresti le-au stricat frumusetea de oras,ei,bucurestenii get-beget,sint niste mici sfinti,mai ca le vezi si cercurile de pe cap…Haida,de…

  5. @Lumi: da, atrag si intelectualii de prima mana, artistii, boemii etc. am comentat in celalalt post ca aproape toti prietenii mei sunt veniti aici din provincie. dar nici tipul asta de oameni nu e ok pentru ei. tot ce se ridica peste mainstreem sunt niste „drogati, hipsteri, etc”, pentru ca atat inteleg ei din urban culture.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.