Merg mult pe jos. Văd, zilnic, o mulțime de gunoaie, atât pe două picioare, cât și natură moartă, în special ambalaje din plastic de la tot felul de „alimente” de la chipsuri la semințele Nutline, la napolitane cu 1 leu și PET-uri de bere, suc și apă, precum și doze. Multe, multe doze. Suntem cea mai murdară țară din câte mi-a fost dat să vizitez în viața asta.
Și, să fim serioși, nu e vina autorităților că suntem așa. Noi, oamenii, am putea să nu mai aruncăm pe jos ambalajele, ci să le ducem până la cel mai apropiat coș de gunoi. Să nu mai scuipăm pe jos cojile de la semințele pe care le rumegăm pe trotuar, în fața blocului, ci să le strângem într-o pungă sau într-un pahar și să le aruncăm la gunoi. Dar nu. E mai ușor să dăm mereu vina pe alții pentru cât suntem noi de jegoși.
În altă ordine de idei, am mai scris aici că sunt concursomană. Nu genul care comentează cu „Partikip” la toate postările stupide de pe Facebook, ci genul care cumpără produsul dacă e la promoție (adică dacă „e cu concurs”). Știu că sunt mulți oameni care zic că nu participă la concursuri pentru că nu sunt pe bune, că se știu dinainte câștigătorii, că oricum nu au ei noroc și n-au câștigat niciodată. Statistic, e posibil să nu câștige nimic niciodată, dar dacă nu participă, este 100% sigur că nu vor câștiga. Destul de simplu.
Mie-mi reproșau colegele – mai în glumă, mai în serios – că mereu câștig câte ceva, că sunt tare norocoasă; dar câștig pentru că particip la toate „prostiile” de concursuri. De exemplu, ieri am câștigat o geantă sport de la M&M’s; ce credeți, că mi-am cumpărat o pungă de bomboane neserioase ca să câștig o geantă în valoare de 3 euro? Nu, m-am înscris pentru unul dintre cele cinci televizoare smart în valoare de 1200 de euro fiecare. Dar dacă n-a fost să fie, iar voi primi coletul și se va râde de mine că hihihi, sunt concursomană. Las’ să râdă.
La promoția Ciucaș din primăvara asta, am câștigat 400 de lei. Premiile „mari” erau grătare de grădină, sincer, m-am bucurat mai mult de bani, pentru că grătar avem deja, și încă unul serios. Ca să câștig, trebuia să înscriu niște coduri de sub capacele de bere între anumite ore. Mecanismul zicea că trebuie să nimerești minutul norocos, adică să înscrii codul fix la o oră prestabilită de organizatori. Am avut noroc, am câștigat.
La promoția Neumarkt, în schimb, am înscris, fără exagerare, câteva sute de coduri. Am „irosit” minute bune din viața mea (estimez în jur de 2-3 ore de băgat, efectiv, coduri pe site) înscriind codurile, în speranța că voi câștiga marele premiu. Nu am câștigat nimic. Ni-mic! Nu m-am descurajat și nici nu am zis că nu mai particip vreodată la concursurile lor, pentru că știu că am avut niște șanse, dar norocul nu a fost de partea mea. Poate data viitoare.
Ajunsesem să am ochiul atât de format pe dopurile de Neumarkt (primisem foarte multe capace de la un prieten), încât le vedeam în iarbă, printre multele gunoaie despre care scriam la începutul acestui articol. Nu o dată m-am aplecat să iau din iarbă câte o sticlă mică de Neumarkt (de un sfert sau jumătate de litru), am luat codul, l-am înscris și am aruncat PET-ul la gunoi.
Am încercat și un pic de activism: le-am scris celor de la Nutline că e plin orașul meu de pungile lor goale de semințe, de când au început o promoție și că ar fi bine să facă un pic de educație clienților, să scrie chiar pe ambalaj că nu-i frumos să îl arunci unde-ți vine. Mi-au răspuns evaziv că nu-i o idee rea. Asta știam și eu.
Apoi le-am scris celor de la Kaufland și le-am solicitat să instaleze și în orașul meu (Hunedoara) o stație de reciclare a dozelor de aluminiu, așa cum este în Auchan-ul din Deva, ca să nu zic de magazinele Kaufland din alte țări. Mi-ar plăcea să văd în Hunedoara și o o stație de încărcare a mașinilor electrice, precum și o mașinărie de sortat monede. Mi-au răspuns așa:
Kaufland Romania este dedicată investițiilor în comunitatea în care activează și realizează acest lucru prin activități conforme strategiei sale de responsabilitate socială. Ne bucurăm să ne putem implica mai mult în comunitate și să contribuim la dezvoltarea unei societăți sustenabile. Desigur, ne dorim ca în toate orașele în care avem magazine să putem oferi experiențe plăcute la cumpărături și să oferim posibilitatea de a recicla. La acest moment lucrăm la un proiect în acest sens, pe care dorim să-l implementăm cât mai curând și în magazinul Hunedoara, însă nu avem date concrete pe care să vi le putem oferi. Vă asigur de toată disponibilitatea noastră cu privire la orice situație legată de magazinele noastre și de asemenea rămânem deschiși la sugestiile clienților.
Și ca să răspund la întrebarea din titlu: moldovenii, oltenii și în general cei care câștigă toate premiile la toate concursurile posibile (cei care participă la concursuri știu despre ce vorbesc – majoritatea premiilor se duc în județele sărace ale țării, de obicei în estul țării, Moldova & co.) pentru că ei participă. În Iași am văzut multe PET-uri de Neumarkt, dar niciunul cu capac, OK, suntem nesimțiți și aruncăm pe jos PET-ul după ce ne-am băut berea, dar nu aruncăm și șansa la un premiu! Leneși, dar nu proști.
În Ardealul meu drag, stăteau PET-urile cu tot cu capace peste tot. Să le adune primăria. Să se înscrie alții la concurs, noi oricum suntem oameni necăjiți și nu câștigăm niciodată nimic. Păi nu?!
Si de mine râd frații mei (sunt cea mai mică cred ca știu ei ceva ce mie nu mi-au zis..) că ziua și concursul câștigat. Nu stiu dacă sunt norocoasă dar cum le zic și lor: prima condiție să câștigi este să participi. Anul trecut era un concurs la o marcă de bere, s-au înscris frații mei nimic, înscriu și eu vreo 10 coduri și unul se dovedește a fi norocos, premiul un telefon, bine premiul cel mare era o mașină dar evident că m-am bucurat. Anul ăsta am câștigat o excursie, în trecut: multe cărți, invitații la teatru, opera.
Eu am renuntat sa mai joc la Loto, de cand mi-am luat-o in barba rau de tot. O SINGURA DATA am uitat sa bag bilet si fix atunci au iesit 5 numere din ce aveam pe bilet. Am stat in depresie o saptamana, mai ales ca premiul era undeva la 300 de milioane :))
Tre’ sa imi fac curaj sa incep din nou, vorba ta, daca nu participi ai sanse de 100% sa nu castigi.
Cat despre gunoaie, cred ca s-a discutat si ras discutat subiectul prin toate cotloanele internetului. Suntem o tara de tarani needucati. Cel mai tare ma enerveaza cand prietenii mei arunca coji de fructe pe strada, cu mentiunea ca „e biodegradabil”. In fine, am reusit sa ii mai educ, intrebandu-i de ce isi duc gunoiul zilnic afara din casa, daca tot e biodegradabil? De ce mai trag apa la veceu?. Dar, problema e la altii, pe care n-are cine sa-i educe. Si folosesc aceeasi scuza. Imi vine sa-mi dau palme cand o aud.