Povestea lui Sigiliu, spusă la un pahar de vin

Nu știu dacă am voie să spun povestea asta și nici nu mai țin legătura cu persoana care mi-a spus-o, dar e prea amuzantă și prea potrivită în contextul probei sponsorizate de Sigillum Moldaviae din cadrul competiției SuperBlog, așa că o să risc să v-o spun. Iar dacă mă trezesc cu vreo hârtie de la avocat, asta e, îmi asum (glumesc).

Așadar povestea pe care urmează să v-o spun am aflat-o la un pahar de vin, sau un pahar de vorbă, cum ne place nouă să spunem. Că nu doar cafeaua este „povestită” la noi, dar poveștile se spun mai bine „la un pahar de vorbă”.

Se făcea că un tânăr, pe numele lui Septimiu, se afla într-un club unde muzica era dată așa cum numai în club putea fi: foarte tare. Că doar în club nu te duci să stai la povești, ci să dansezi, nu? Iar dacă se întâmplă se te cheme Septimiu, un nume foarte rar în România, și te prezinți așa fetei cu care faci cunoștință, există riscul foarte mare ca fata să nu înțeleagă ce i-ai spus.

– Eu sunt Mona! Încântată de cunoștință (sau ce i-o fi spus ea, că nici el nu auzea bine, fiind gălăgie).
– Septimiu, îmi pare bine de cunoștință.
– Cum ai zis că te cheamă?
– SEPTIMIU!
– Cum? SIGILIU???, răspunde fata, surprinsă că niște părinți și-ar boteza fiul cu numele acesta neobișnuit. Nu că Septimiu ar fi un nume comun, dar asta am stabilit deja.

În apărarea ei, muzica chiar cânta foarte tare în acel local și mai mult citeai pe buze decât să auzi ce-ți spune interlocutorul. Așadar, văzând Septimiu al nostru că nu o scoate la capăt cu ea, îi propune fetei să-i spună mai scurt, TIMI, așa cum îi spuneau toți prietenii care-l cunoscuseră ca Septimiu și nu ca… să zicem Daniel (cel de-al doilea prenume al său).

– Dar Timi de la ce vine?, întreabă fata, curioasă. De la Timeriu sau ce?

Logica e imbatabilă: dacă Tibi este prescurtarea lui Tiberiu, Timi nu poate veni decât de la Timeriu! Și așa s-a născut Sigiliu Timeriu!

Băiatul a fost atât de amuzat de întâmplare, încât și-a schimbat numele pe rețeaua de socializare a momentului, din Septimiu Daniel și cum îl mai chema pe el, în Sigiliu Timeriu. E lesne de înțeles că numele ciudat a fost, ulterior, un foarte bun pretext pentru a schimba câteva cuvinte cu fetele pe care le-a cunoscut după această întâmplare.

Mie mi s-a părut o poveste amuzantă, chiar dacă scurtă și fără finalitate, în sensul că relația dintre Mona și Sigiliu Timeriu n-a existat dincolo de seara aceea în care tânărul a fost botezat ca nimeni altul. Iar de fiecare dată când văd câte un vin Sigillum Moldavie, mi-aduc aminte de povestea asta și râd. Mai ales că Sigiliu din poveste este moldovean!

Iar eu am profitat de sticla de Fetească Albă Sigillum Moldaviae pe care am primit-o de la Beciul Domnesc (o vedeți în poză, de băut o beau cu omul meu) și v-am spus povestea așa!

Acest articol participă la competiția SuperBlog și este sponsorizat de Beciul Domnesc, prin vinurile Sigillum Moldaviae, vinuri cu traditie în România (dacă sunteți băutori de vin sau nu locuiți într-o peșteră, sigur ați auzit de vinurile Fetească Neagră, Fetească Regală, Fetească Albă, Rosé, Pinot Noir, Tămâioasă Românească, Busuioacă de Bohotin, Muscat Ottonel).

1 thought on “Povestea lui Sigiliu, spusă la un pahar de vin”

Lasă un răspuns

Autentificat ca Denisa Lala. Editează-ți profilul. Dezautentificare? Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.