Decizii cretine: unele ziare renunţă la corectori

Va să zică, e criză. Că e 100% reală sau mai degrabă ultra-mediatizată, e criză, iar patronii de ziare ştiu asta. Şi ce măsuri se pot lua pentru reducerea efectelor acestei crize? Păi, se renunţă la colaboratori. Freelancerii sau ziariştii de pe la alte publicaţii, care scriu din când în când pentru ziarul X şi primesc pentru asta 3-4-500 RON, află că serviciile lor nu mai sunt necesare. Contractele de cesiune a drepturilor de autor – acolo unde acestea există – încetează, se reduc spaţiile în care funcţionează redacţiile, se micşcorează numărul deplasărilor pe teren [cu maşina şi combustibilul firmei], se reduce numărul de minute gratuite incluse în abonamente, eventual se scad salariile cu 10-20%. Vântu merge împotriva curentului, mărind salariile cu 20%, dar atrăgându-le atenţia angajaţilor că toţi ochii sunt pe ei; tragi din greu sau zbori.

Pe lângă toate aceste decizii, cea mai cretină mi se pare renunţarea la corectori. Nu era destul că ziarele locale – adică astea cu care am eu de-a face săptămânal – sunt pline de greşeli, că doar două ziare mai au editor, restul publicând materialele scrise de redactori sau colaboratori aşa cum sunt ele, fără a mai modifica nici măcar titlurile [şi astea de obicei sunt cele mai stupide, vorbind mult şi bine despre valoarea unui ziarist]. Nu, acum se renunţă şi la corectori, singurii care mai reparau din greşelile „comise” de redactori.

Poate că o să spuneţi că vorbesc în necunoştinţă de cauză. Nu. Am făcut corectură la mai multe ziare şi ştiu ce înseamnă un text brut, peste care redactorul şef se poate uita sau ba, depinde cât de mult îi pasă de calitatea articolelor care-i umplu ziarul. Există redactori şefi doar cu numele, cărora nu le pasă de titluri, şapouri, explicaţii foto, casete de text sau conţinut. Redactori şefi care scriu câte un editorial „important” [doar e semnat de ei, poate au şi poză lângă coloană] şi care sunt responsabili cu angajarea sau concedierea redactorilor, eventual mai ţin câte o şedinţă de redacţie în care primesc de la reporteri lista articolelor pe care aceştia urmează să le scrie. Alţii stau lipiţi de scaunul de la birou, primesc articolele, le corectează, le editează, le aprobă, nu le aprobă, urlă, explică, mă rog, fiecare după cum are chef. După ce trec pe la editor – acolo unde acesta există -, textele sunt aşezate în pagină, iar apoi paginile ajung la corector. El este mintea limpede, ochiul odihnit care observă greşelile ce le-au scăpat celor trei dinainte. Corectează greşelile, nu permite ca în ziar să apară „enormităţi” sau tot felul de prostii.

Ca patron de ziar, atunci când renunţi la corector înseamnă că fie ai foarte mare încredere în oamenii care scriu pentru publicaţia ta, fie consideri contribuţia acestuia la ziar neînsemnată. L-ai angajat când afacerea mergea bine sau foarte bine, dar acum trebuie să scazi din costuri şi renunţi la „personalul auxiliar”. Articolele se pot scrie şi fără contribuţia unui corector, el oricum nu face decât să le corecteze şi tu ai angajat reporteri buni, deci la ce bun să mai plăteşti un om pentru a corecta eventualele greşeli? Tu eşti convins că nu sunt chiar atât de multe greşeli. Corect?

Incorect. Un reporter presat de deadline n-o să scrie niciodată un articol sută la sută corect. Redactorul şef sau editorul pot avea şi ei multe pe cap şi este foarte posibil să nu vadă greşelile redactorilor/reporterilor. O vorbă din popor zice „să nu te scarpini dacă nu te mănâncă” sau „să nu repari ceva ce nu-i stricat” – aceasta din urmă vine de la alt popor, dar e la fel de adevărată. Nu dai afară un corector pentru că tu crezi că ziarul tău va „merge” la fel de bine şi fără el; dai afară unul dintre cei şapte oameni care ar trebui să vândă publicitate şi n-o fac, dai afară un redactor care nu scrie bine sau scrie prea puţin etc. Un ziar fără corector este ca o casă fără acoperiş. Se poate locui în ea, dar ploaia, ninsoarea, soarele puternic sau praful – toate vor intra nestingherite între cei patru pereţi neacoperiţi. Aşa se va întâmpla şi cu prostiile scrise [din greşeală, că de-aia se numesc greşeli] de ziarişti: ele vor circula libere prin paginile ziarului şi am încredere că cititorii vor taxa această mişcare a angajatorilor care se dispensează de corectori.

În trei redacţii din judeţul Hunedoara, Hunedoara Expres, Hunedoreanul şi Servus Hunedoara, corectorii au fost disponibilizaţi. Din ce am înţeles eu, publicaţiile Adevărul de Seară [ediţia de Deva şi Hunedoara] şi Ghimpele de Hunedoara nu au nici ele corectori, corectura fiind realizată de către editori sau deloc. Asta mă întristează, întrucât calitatea articolelor publicate va fi afectată, dar mă şi bucură, pentru că, în „calitate” de Chioru’ Corectoru’, voi mai mânca o pâine albă şi pufoasă [sau o pită boamfă, cum preferaţi] mult timp de-acum încolo, ca urmare a acestor decizii.

E păcat, totuşi, că se renunţă la nişte oameni foarte importanţi într-o redacţie de dragul de a economisi câteva sute de lei lunar.

Foto: ExploreWriting

27 thoughts on “Decizii cretine: unele ziare renunţă la corectori”

  1. La ce mai trebuie corectura Denisa? Oricum putini sunt in tara asta care stiu sa scrie corect (eu nu ma numar printre ei :P) La ziarul la care am prestat in Sibiu s-a renuntat de vreo 2 ani la corectura. Fiecare redactor isi corecteaza materialul, pentru fiecare greseala scapata primeste o amenda de 1 leu. Nu vreau sa se inteleaga ca sustin concedierea corectorilor, chiar sunt impotriva. Eu in continuare sustin ca tehnoredactorii si corectura fac 80% din ziar :P

    1. @dugy: Eu sunt corector de peste 17 ani la ziare, reviste, edituri etc. (in ultimii ani numai la domiciliu) si stiu sa scriu corect respectand chiar si noile (din iunie 2005) norme, DOOM (sunt si profesor de scoala de 18 ani).
      Da, primii la care se renunta intr.o redactie sunt corectorii, ultimii platiti (daca ai norocul sa.ti mai primeste banii pe munca ta cinstita…) sunt tot corectorii.
      Acesta este crudul adevar (vezi amenzile CNA de zilele trecute pt diverse posturi TV…): nu mai sunt corectori in redactii, sunt multi corectori fara posibilitatea de angajare deoarece nu mai intereseaza pe nimeni (in print sau online) modul de exprimare… Doar continutul scandalos, poate…

  2. Da… stiu foarte bine ce zici.
    Am lucrat pe post de corector vreun an de zile si… am observat cat de calcata in picioare am fost.
    Corectorii sunt luati drept ‘cel mai de jos om in ierarhia undei publicatii’, ca sa zic asa.
    Daca se intampla sa apara pe undeva o greseala mare, evident ca era vina corectorului.
    Am fost si redactor si nu e mare diferenta. Totul tine de om si de cat de multa munca depui si cat iti place…
    E mult de zis si aici. :)

  3. Ai dreptate. Mare gresala sa renunti la corector. Problema este ca nici corectori nu se mai gasesc. Am avut parte in ultima vreme numai de asemenea personaje, care nu erau instare sa-si corecteze nici macar numele. Asa ca…mai bine fara decat cu asemenea corectori. Vorbind serios, cred ca un corector bun e cel putin la fel de important ca un tehnoredactor bun.

    1. Ştefan, 100% de acord cu tine.
      Popescule, tu mă întrebi dacă aş „prefera” să fie concediaţi cei care scriu. Ei bine, nu, dar sunt multe redacţii care plătesc mai mulţi colaboratori cu sume care, adunate, dau un total destul de mare, iar calitatea scriiturii lor nu este „prima-ntâi”. Eu aş păstra oamenii importanţi şi în nici un caz nu aş renunţa la corector.

  4. Apai cine sa mai urmeze dupa corectori? Eventual se inchide redactia si gata cu publicatia respectiva.
    @ 2/2 & Denisuca
    Hai baaaa ca nu am disparut si nici nu mi se rupe de blog pentru ca sunt primul la comentatori. Am eu o perioada mai nasparlie si stau mult in pat si belesc ochii la filme, atata tot. ;)

  5. @Mda…stiam eu ca aici esti. Imi era dor de comentariile tale. Atata tot. Oricm tot eu sunt nr 1.
    jumatate din comentarii le am cu 2/2 si jumatate cu dani. Daca le adun…. ;;)

  6. Nu sunt în domeniu dar din ce ştiu eu şi din ceea ce văd din practică decizia mi se pare cel puţin senilă ca să nu spun imbecilă. Ce ştiu sigur este că rezultatele nu vor înceta să apară.

  7. asta da decizie cretina. cred ca e o datorie morala ca un ziar sa iasa pe piata corect scris, mai ales ca de la carti si de la ziare te astepti sa fie corecte 100%.

  8. Are dreptate Dugulanul, prima data am concediat corectura. Intr-o redactie cu 2 reporteri nu iti permiti sa dai unul afara ca sa pastrezi corectorul. E naspa sa fii manager de presa in ziua de astazi. Dar variantele tale sunt doua. Inalta calitate a ziarului sau salariile oamenilor. Si caile de mijloc sunt din ce in ce mai putine. Criza asta loveste in primul rand in presa, pentru ca noi traim, financiar vorbind, dintr-o himera. Traim din papagal, nu din chestii concrete. Traim din oamenii de vanzari, din relatiile pe care le-am obtinut de-a lungul timpului. De acord, e de toata jalea un ziar fara corector pentru ca e imposibil sa scrii fara greseli. Dar in momentul in care esti pus in situatia de a face o analiza pe 6 luni si a vedea ca nu mai ai din ce plati salarii, atunci n-ai alta varianta.
    „Eu in continuare sustin ca tehnoredactorii si corectura fac 80% din ziar” Mai du-te ba in spanac :)) credeai ca nu vad comentariul asta? Las ca pun io mana pe tine. Proportiile intr-un ziar sunt urmatoarele: 40% departament vanzari. 20% redactori. 20% tehno+corectura. 10% editorul. 5% redactorul sef. 5% directorul general. Sau, 100% anunturi de mica publicitate. Cum doriti.

  9. Bine spus( si scris) Denisa!In vremuri normale si la oricare ziar”normal”(adica,unul care se respecta si-mai ales,isi respecta cititorii!),corectura este-si va ramine- un compartiment de prima mina.Dar unde sunt si unde poti cauta in Romanica noastra de astazi asemenea vremuri?!

  10. Buna! si eu sunt corector – nou, de altfel. Exact redactia in care lucrez eu, este descrisa in randurile tale. Am si eu o intrebare legata de fisa postului: ai idee de unde o pot procura? Mie nu mi se pare normal ca un redactor-sef sa stea cu fundul pe scaun toata ziua, sa se creada obosit si corectorul sa-i corecteze articolul din toate punctele de vedere. Intra asta in atributiile mele? Atunci el pentru ce mai este platit? Multumesc anticipat pentru raspuns!

  11. Pingback: Denisuca – nevastă de Coşmar » Buh-bye, 2009!
  12. Publicul cere prostii. Mass-media ofera ce cere publicul. Deci toata lumea e fericita. Desi profesionistii din acest domeniu ar trebui sa educe ,,prostimea”. Altfel sa nu ne miram daca intr-o zi ar ajunge presedinte Becali.

Dă-i un răspuns lui Luciana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.