Descoperirea de maximă importanţă a unui cercetător austriac

Toată lumea face mişto de bieţii cercetători britanici. Vlad Petreanu zicea, acum vreo trei zile, despre cercetătorii britanici că sunt eroii lui. Sebi îi ruga pe oamenii de ştiinţă să nu mai caute viaţă pe alte planete, iar acum, văd că şi Julică a scris despre cercetătorii britanici şi „marile” lor descoperiri.

Ei bine, cea mai recentă descoperire sen-za-ţi-o-na-lă îi aparţine unui cercetător austriac. Pun pariu că nu credeaţi că mai există şi altfel de cercetători decât cei britanici, aşa-i? Pe austriac îl cheamă Georg Steinhauser şi prestează la Universitatea Tehnică din Viena. Omul zice că a găsit „o explicaţie pentru unul dintre cele mai mari mistere ale anatomiei umane: de ce bărbaţii „produc” puf în buricul, iar femeile nu, scrie New Scientist”, citat de Hunedoreanul. O mică lămurire: bărbaţii nu „produc puf în buricul”, ei adună scame – sau pâţe, dacă preferaţi – în buric. Fără „ul”. Trecând peste aceste mici greşeli, să vedem care este cauza pentru care bărbaţii „produc puf”.

„Steinhauser şi-a petrecut ultimii patru ani studiind acest aspect foarte delicat şi a concluzionat că puful respectiv apare în special la bărbaţi pentru că ei au păr pe burtă. Firele de păr adună în buric fibrele de pe haine şi le compactează, iar astfel acestea capătă consistenţa unor scame. Steinhauser a început să adune puful din jurul propriului buric încă din 2005 şi a observat, la un moment dat, că acesta avea culori diferite. După ce a cercetat 503 «mostre», a ajuns la concluzia că respectivele culori sunt împrumutate de la hainele pe care le purta, mai notează New Scientist.
Austriacul a analizat şi mai profund mostrele şi a descoperit că, pe lângă fibrele din haine, în compoziţia acestora intră şi fragmente minuscule de piele moartă, dar şi transpiraţie. El a povestit celor de la New Scientist că cea mai consistentă «recoltă» de puf din buricul propriu a cântărit 9,17 miligrame şi a fost «produsă» într-o zi în care a purtat un tricou nou, cu mai multe fibre”.

Noroc că ştirea a fost publicată de Hunedoreanul în data de 1 aprilie, pentru că altfel chiar aş fi crezut că există cercetători… altfel decât britanici!

7 thoughts on “Descoperirea de maximă importanţă a unui cercetător austriac”

  1. Chestia asta am descoperit-o eu acuma câţiva ani.
    Dar nu am crezut că este destul de importantă astfel încât să o şi public.

    Îţi dai seama ? Dacă mă dezmeticeam la timp eram publicat de New Scientist şi mai ales în Hunedoreanul.

  2. Ca tot esti fan Seinfeld :) Zice Jerry intr-o bucata de-a lui de la inceputul unui episod ca inca nu au gasit leac pentru cancer, si totusi oamenii de stiinta se concentreaza pe inventarea unor lucruri ca pepenii fara seminte :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.