M-am trezit la 8 jumate în dimineaţa asta de sâmbătă, sâmbăta trecută cam tot aşa şi ieşind pe geam să măsor cu nasul temperatura de afară [înăuntru e bine, dacă am izolat!], mi-am adus aminte de dimineţile în care trebuia să fiu la şcoală la ora 8.
Când locuiam în Deva, ajungeam la liceul Traian, situat „în vârful dealului”, cu un microbuz sau un autobuz. Stăteam în staţia Opera până când făceam ţurţuri la nas, apoi mai dădeam şi bani ca să mă înghesui şi să merg în picioare până la şcoală. După ce ne-am mutat în Hunedoara, mă ducea Tata în fiecare dimineaţă, cu maşina, şi nu prea ajungeam niciodată la 8 fix, dar măcar ajungeam încălzită. No bine, de câteva ori s-a întâmplat să nu ajungem chiar la 8, aşa că mergeam în gară şi beam o cafea. Numa’ aşa am putut aduna 40 şi ceva de absenţe…
Dar pentru ce am scris o introducere atât de lungă? Pentru că mi-am amintit de dimineţile friguroase de toamnă şi iarnă, când ieşeam din patul meu cel călduros şi trebuia să-mi încălzesc hainele pe calorifer ca să le pot lua pe mine, când scoteam nasul pe geam şi-mi venea să-mi plâng de milă, când zăpada era până la genunchi – sau până la glezne, să nu exagerez – şi eu trebuia să-mi fac drum până la şcoală, terorizată că poate o să primesc vreun bulgăre în ochelari.
Pfff! Acum mi-am amintit de ce am urât şcoala cel mai mult. Din cauză că începea toamna, întotdeauna era frig şi… mai ales pentru că era al naibii de departe.
Şi totuşi, toamna este un anotimp frumos, dacă ai lumină bună şi frunze uscate şi roşcate pe care să le pozezi.
ah, diminetile din timpul scolii… ce amintiri… eu intotdeauna am iubit diminetile, oricum ar fi ele, iar asta de azi, dupa ce mi-am plimbat cainii si dupa ce mi-am facut un ceai, in sfarsit m-am asezat la masa, in fata geamului, cu laptopul si cu readerul deschis si savurez dimineata asa cum mi-am dorit de multa vreme :)
@Tomata cu scufita: Pfuai, mie nu mi-au plăcut niciodată dimineţile. Adică îmi place când mă pot trezi devreme, parcă viaţa are un alt ritm la ora 8 faţă de ora 12, dar nu ştiu dacă aş mai putea să fac asta în fiecare zi.
I’m just not a morning person!
Yeah, asta este unul din motivele pentru care iubesc orașul in care locuiesc: nu este iarna! Iar toamna este un fel de vara târzie! Doar prin Ianuarie-Februarie ploua, dar de obicei revelioanele le prind in tricou si Sandale! Nu mi-a plăcut niciodată toamna, așa ca nu-i simt lipsa! Iar iarna, Nu mi-a placut niciodata! Probabil pentru ca sunt născută iarna, in cea mai geroasa luna, si foarte de dimineața! :)))
Nu am fost „a morning person”, dar parca începe sa-mi placa cand ma trezesc mai de dimineața! Cânta papagalii de ma innebunesc iar catelusa mea se cere afara, așa ca e musai! Cand conduc dimineața pe străzile din suburbs unde locuiesc, ma simt, fără exagerare, in vacanța! Palmieri, liniste de-ti crapa timpanele si soare 360 zile/an!
Cand e Craciunul, e singura data cand simt ca ceva lipseste in oras. Dar cum Muntele cu zăpadă e la o ora de condus, se rezolva si asta!
Stii ce îmi lipseste totusi din toamna copilariei? Culesul viilor! Asta chiar nu am cum sa o inlocuiesc! :(
Nici mie nu-mi plac diminetile, si am o chestie naspa, cand stiu ca trebuie sa ma trezesc devereme nici de-al dracului nu pot sa adorm seara:)) cand mergeam la scoala imi era groooaza de bulgari, si curtea scolii era ca un „warzone” iarna, era o teroare pentru ca, si eu purtam ochelari.
@ildike88: dap, aşa păţesc şi eu când trebuie să mă trezesc dimineaţa…
@Denisa: Si eu patesc acelasi lucru. Iar atunci cand nu am nici o treaba de dimineata, in general sambata si duminica… ma trezesc de la ora 8 pentru ca asa mi-am obisnuit programul din timpul saptamanii. Ciudat organism mai am :D
Dupa gerul care a durat cateva zile, parca toamna si-a adus aminte ca inca este vremea ei si ne-a mai dat un pic de caldura. O vreme minunata afara :)
Eu am invatat foarte putini ani dimineata. Iubeam serile in care ieseam veseli de la scoala, ne alergam si ne bulgaream. :))
Acum imi place vara, plina de flori si de caldura.