O gaură de 60 de lei

Săptămâna trecută m-am enervat aşa de tare, încât aproape că îmi venea să scriu pe blog despre două exemplare din specia „Dorel”, atât de dragă ştiriştilor de la „televiziunile de ştiri” Realitatea şi Antena3. Între timp, m-am calmat, pentru că un weekend în raiul de la ţară are darul ăsta, de a calma orăşeanul nevrozat.

Dar să vă povestesc ce s-a întâmplat.

După mai mulţi ani de transpirat intens în redacţie, „stăpânirea” şi-a făcut milă şi ne-a pus la dispoziţie suma necesară cumpărării şi instalării unui aparat de aer condiţionat. De cumpărarea lui s-au ocupat colegii mei şi tot ei au negociat şi instalarea, plătită separat unei firme cu numele Wegatech.

Pentru că firma are sediul în Deva, iar noi suntem în Hunedoara, pe lângă cei 320 de lei pentru instalare, ne-au mai cerut 40 de lei pentru deplasare. Ce mai contează că nu s-au deplasat de la Deva la Hunedoara doar pentru noi? Important e că au venit şi erau dispuşi să ne instaleze aparatul, chiar dacă noi îi aşteptam dimineaţa, iar ei au venit pe la ora 15, că au mai avut şi alte instalări de făcut în Hunedoara. Presupun că pentru fiecare dintre ele au încasat câte 40 de lei, că doar benzina-i scumpă şi cei 15 kilometri dintre Deva şi Hunedoara „solicită” zeci de litri de combustibil.

Mi-am închipuit că instalarea unui aparat în exteriorul clădirii şi a celuilalt aparat în interior, pe un perete, nu-i o treabă foarte complicată, mai ales când faci asta zi de zi, că doar de-aia eşti meseriaş. Când colegul meu le-a spus celor doi meseriaşi unde vrea să fie amplasat aparatul în interior, aceştia au început să se scarpine în cap şi să ne explice că nu au cum să-l pună acolo. Evident, căutau calea cea mai simplă, ca să scape de noi cât mai repede şi să-şi încaseze banii. Doar că noi nu am vrut să facem lucrurile cum spuneau ei, pentru că împărţim beneficiile oferite de aparatul cu pricina între două încăperi şi instalarea lui într-una dintre camere ar fi însemnat că în cealaltă nu mai ajunge aerul rece.

După câteva minute, ne-am prins care era problema: cei doi o tot dădeau cu cei trei metri de tub pe care-i aveam incluşi în preţul instalării şi insistau că dacă trecem tubul respectiv prin baie, depăşim cei trei metri. Baia are vreo doi metri pe latura care ne interesa pe noi, deci nu ştiu cum, în mintea meseriaşilor, 2 metri + câţiva centimetri [10, 20, nu mai mulţi] = > 3 metri. Şi toate astea în condiţiile în care în kitul de instalare aveam incluşi cinci metri de tub. Cinci, nu doi, nu trei! Da’ cică e o practică frecventă să plăteşti dacă depăşeşti trei metri. C-aşa-i în tenis!

Şi-a mai intervenit o problemă: „N-avem cum să-l punem aici, că n-aveţi decât o gaură!”, zice unul dintre meseriaşi. „Cum adică, avem o gaură?”, întrebăm noi. „Păi aveţi doar o gaură în preţul instalării!”. Aha. Deci două găuri date în cei doi pereţi erau prea multe pentru ei. Deşi, dacă mă gândesc bine, aveam deja de plătit 375 de lei pentru instalarea agregatului, deci o gaură în plus nu le-ar fi dat o gaură în buget.

Până la urmă, după ce a negociat prin telefon cu şefa celor doi meseriaşi, colegul meu le-a dat undă verde pentru cea de-a doua gaură. Care gaură a costat, aşa cum vedeţi în titlu, 60 de lei. În total, 420 de lei pentru instalarea unui aparat de aer condiţionat. Toată distracţia a durat aproape cinci ore, iar după ce-au plecat meseriaşii, întreaga redacţie arăta ca după război.

Şi eu nu vă recomand serviciile firmei Wegatech, pentru că de la 320 de lei am ajuns la 420 + comentarii, strâmbat din nas şi fiţe.