Hanţi

(poezie în grai bănăţean)

La I.R.E. pe unu Hanţi mai anţărţ l-or angajat,
Să umble din casă-n casă, la citit şi la-ncasat
Şi l-or învăţat pră Hanţi să citească la contor
Şi cum mers-or kilowaţii, să ia banii la popor

Dar cum Hanţi româneşte n-o vorbit la el în sat
Nu baş ştie şi de aia să vedeţi ce s-a-ntâmplat
Când s-o dus în prima casă o muiere-n gang şedea
Când să intre, găzdăriţa îl întreabă că ce vrea

Hanţi-atunci îi răspunde: „Io acum trebe văzut
Dumneata în luna asta câte numere făcut!”
Găzdăriţa, spăriată, îl privi dă sus în jos
Şi îi spusă mânioasă: „Domnule, fii sărios!”

– Serios, răspunsă Hanţi. De când luna început,
Io la fiecare scriem câte numere făcut!
– „Domnule, o fi, da’ ăsta nu-i un lucru baş frumos
Şi nu cred socoata asta să v-aducă v-un folos!

– Cum să nu?, răspunsă Hanţi, numeri trebe socotit,
Fiindcă după orice număr taxă trebuie plătit!”
– Fugi, mă neamţule, d-aicea, că-ţ dau una de te-omor
C-aşa taxa nu o fost nici pră vremea turcilor!

Ş-apoi nu ţi-oi da io taxă fiindcă tu nu ai văzut
Şi nu ştii io şi cu Vică câte numere-am făcut!
– Ba io ştiu, răspunsă Hanţi, pentru că io cum privit
La şcătula dumitale, ştiu cât este de plătit!

Sofi-atuncea spăriată, pră Vică-l strigă plângând
Şi îi spusă la ureche ce-ar avea neamţul de gând
Vică să-nfoie atuncea şi lu neamţu-i zisă-aşa:
– Cât mi-s io stăpân aicea, tu nu intri-n casa mea!

Hanţi îşi pierdu răbdarea şi i-o spus lu Vică: Bine!
Dacă nu vedem şcătula, io tăiem maţu’ la tine!
Şi să vezi atunci nevasta, cum venit întunecarea
Toată toamna, toată iarna, cum lucrat cu lumânarea!

Vică speriat atuncea, cătră Sofi să întoarsă
Şi îi zisă-n gura mare, ascunzându-se prin casă:
– Dă-i ce cere, măi muiere, şi să plece dracu neamţu’
Pentru nişte lei acolo, n-oi lăsa să-mi taie maţu’!

__________________________________
I.R.E. = Întreprindere de Reţele Electrice
şcătulă = cutie

primită pe mail

18 thoughts on “Hanţi”

  1. hal de blog….precum multe alte bloguri inutile de altfel …..credeam ca este ceva interesant aici ca am luat link dupa alt blog cel putin la fel de neinteresant …..am si eu o intrebare carei treaba cu blogurile astea ???

  2. Geluţ, „după” care blog ai luat link-ul?
    News flash: dacă nu-ţi place, eşti liber să pleci! Ctrl W, Alt F4 etc. Sunt atâtea modalităţi prin care poţi ieşi de pe blog…

  3. Super tare,am ris cu lacrimi… P.S. Gelut,iart-o pe Denisa ca te-a obligat sa-i citesti blogul,precum si noi te iertam pe tine ca ai chiulit de la orele de la romana…

  4. Nu toata „generatia urmatoare” nu stie sa scrie si sa vorbeasca, doar majoritatea. Nu mai dati vina pe noi!!! Oricum nici generatiile anterioare nu cred ca se descurca mai bine. Doar ca ei nu prea au treaba cu netul, deci nu ies in evidenta prea tare. Noi, cei care n-am intrat inca in campul muncii avem prea mult timp liber si banuiesc ca de-asta impanzim netu’ cu prostiile pe care le debitam. :)

    faina poezia :)

  5. super poezie,sunt o mare admiratoare a poeziilor in grai banatean,sunt super…celor ce nu le place sunt liberi sa vada ce le place, zdranga,zdranga din zilele noastre ca tare s-or mai emancipat bietii copii,noa ca daca freaca tata ziua computerul vez’doamne cine-s ei;felicitari pt.postare,sigur ne vom mai intalni,dar pana atunci s-auzim de bine si daca s-o pucea si alce poezii cu Hanti ca tare-s faina….

  6. foarce faina poedzaia ! si mie im plac poedzaili in grai, m-am dus si pra la concursuri, am luat numa premii da frunce ! va tuc pra toti !:* daca va plac si voua, va dau id-u’ meu : rosum48. sanatace, numa bine !:P

  7. in copiliet o pus saciera,dragla prantru piepcinat caii ii sus in pod,iar spoiertul arge struna,coacie pita si colacu ,sa sa saturie tot natu.

  8. LA FOTBÀL, LA CHEFEREU – autor Sorin Olariu (Caransebes)

    Ieri, la bertu Gugulanu, stând aşa, la una mică,
    Iaca, şine crezi că vine?… Dracu gol dă Ghiţulică.
    S-aşăză şî el la masă ş-uice-aşa, dîntr-un nimic
    Înşepu să zdrăngănească la un capăt de băgic:

    -Haida, haida Chefereu’! îşi trânci pă jios căşiula,
    Astăz vrem să-i baţ pă ăşcia barem cu vr’o Şapce- Nula.
    -Şe-i cu cine?!-l întrăbai, zbieri ca bou’ la căsap…
    Du-ce la Jăbel ‘năpoi, să ce cauce pî la cap.

    -Hai măi nano, c-am sărit măi-năince poarta şcolii,
    Că-i meci: Chefereu’ nostru cu ştudenţî dî la Poli.
    Şe să faşi, ce puni cu prostu?! Făr-o vorbă m-am şî dus,
    N-apucai să fac nişi plata că mă luă măido pe sus.

    Ş-apăi mă băgă nepotu pîn butoara dî la gard
    Dă-m venea d-aşa ruşine ca tăşiunili să ard.
    Când colo, potop de lume…N-am văzut atâţa, baş,
    Numa pî la Sfântu’ Gheorghe, la negeia dîn Oraş.

    Şî-ncepură, frace, jiocu!… Parc-erau cuprinş dă draşi
    C-alergau dup-o surducă douăzăşi dă tolomaşi.
    Lilă-n dunji cu picăţăle erau ăi dîn Cimişoara
    Iar a noşcii, înfloraţ, cum îs prunii primăvara.

    Io n-am prişeput, mă frace: cum surduca o-ajiunjeau
    Nu ţ-o luau, ba chiar în şiudă cu pişioru-n ea dăgeau!.
    Dăgea unu, dăgea altu… Mă miram d-aşa prostie
    Şî-i spusăi lu Ghiţulică : -Io mă pro-ntorc la răchie!

    Că nu-mi plaşie jiocul ăsta, fir-ar forma lor clonţoasă!…
    Tot măi bine îi la bert cu uiejili pă masă.
    -Uico, stai nu te prostî! Mă luă atunşi, copilu
    Şi-mi crişi în cîcea vorbe, dă fotbal cam care-i şpilu’.
    Poezii în grai bănăţean

    Şică d-aia bat surduca, să le baje gol în poartă
    Ş-ăla-n negru nu îi popă, ăla-i pus ca să-i dăspartă.
    Iar d-aud cumva: Haut, haut! nu-i vr’un câne care zbiară,
    Haut îi când beşica albă vre să iesă pân-afară.

    M-aşăzai la loc pă trepce, fi’ndcă să-ndârjîsă jiocu,
    Să-ndîrjîsă şî nepotu suduindu-le nărocu.
    Dup-o vreme,-un cheferist subţîrel prăcum un fus
    Proţăpi surduca-n aţă dă săriră toţ în sus.

    Să ţucau de numa-numa… Ghiţă-şi azvîrli căşiula:
    -Uico, şe ce miri ca prostu, doar conduşi cu Unu-Nula!
    Zvîrle-ţ păstă cap căşiula, bucură-ce, du-ce bolii,
    Dă nu vrei să iei bătaie, c-ăşcia cred că ţîni cu Poli!

    Şe să fac? Sării dodată ca dăscîncicu-n giochi
    Şî numa-l aud pe unu: -Aoleu, m-ai scos un ochi!
    -Taşi odată, gură spartă, nu măi faşe pă nebunu,
    Că doar nu-i vreo greutace să vez meciu şi cu unu!

    Nu mă scoace dîn sărice, că dă-ţ trag vr’un pumn în nas
    Ce învârţ ca titirezu preţ dă jiumăta dă şeas!
    Cînd colo, năcaz, nu alta : Golu ni l-or ănulat,
    Fi’ndcă picicotul nostru şică-n opsai l-or aflat.

    Ţîn-ce-atunşi urări dă mamă, şchipături, fluierături,
    Suduieli, ocări cu carul şe ieşau dîn mii dă guri.
    Ba năcazul şî măi mare că-mi pierdui căşiula bună,
    Cum o aruncai prea tare n-am putut s-o prind în mână.

    Şî măi mult: ăi de la Poli, pînă meciu s-o gătat,
    Le-o cam copt-o lu a noştrii: trii goluri, pă loc, le-o dat.
    Ş-am plecat tot suduindu-i, nu c-o luarăm cu Trii-Nula,
    Cât că mă omoare baba fi’ndcă m-am pierdut căşiula.

    Sorin Olariu

Dă-i un răspuns lui dana Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.