Am un nepoţel de vreo cinci ani care are probleme de sănătate, iar părinţii lui l-au dus la spital în Cluj. Mama este cea care-mi spune noutăţile în ce-l priveşte, aşa că aflu doar frânturi: „e grav bolnav, trebuie operat la inimă”, „are o gaură [?!] în inimă”, „doctorii nu-l pot opera pentru că este prea slăbit” ş.a.m.d.
Părinţii lui sunt destul de săraci, au venituri modeste şi chiar şi un drum la Cluj le-ar afecta serios bugetul. Dar cum încă mai există Oameni, au avut norocul ca un vecin de-al lor să fie angajatul unui tip cu bani. Şi tot de la mama am primit veştile bune: „respectivul le-a pus la dispoziţie cardul lui bancar şi este dispus să suporte costurile operaţiei”. Dacă n-am ştiut despre cine e vorba, m-am bucurat pentru rudele mele îndepărtate şi am lăsat-o aşa.
În seara asta, am aflat şi cine este Omul care îi ajută pe părinţii copilului: Florin Oancea, printr-o fundaţie despre a cărei existenţă nu ştiam. Îmi pare rău dacă Florin Oancea şi-a dorit ca gestul său să nu fie mediatizat, eu nu mă pot abţine şi-mi scot pălăria [mă rog, căciula] în faţa unui astfel de Om.
Deci mai exista oameni.
Ma bucur pentru nepotelul tau :D