Dacă pentru Sebi, chinul s-a terminat în urmă cu aproape trei săptămâni, eu, mai ardeleancă de felul meu, am mai avut de tras oţâră.
Ieri am găsit un dulap despre care încă mai cred că este destul de încăpător pentru toate hainele noastre groase + genţi, ghiozdane şi alte lucruri care zăceau prin cameră şi cu puţin noroc, deseară mă voi putea lăuda şi eu cu jumătatea mea de cameră „de hotel” şi voi putea răsufla uşurată, murmurând: „Şi chinul meu a luat sfârşit”. Da’ să nu zic „hop” până nu voi fi trecut pragul.
N-am mai scris pe blog pentru că miercuri am „fugit în munţi”, ca să-l sărbătorim pe tata, iar joi am montat dulapul, împreună cu bărbaţii din casă şi din jurul casei.
Dar de cati oameni e nevoie sa se monteze un dulap? ;;)
Păi dacă e mare şi nu are nici instrucţiuni de montare, nici vreo schiţă, de patru. :D
@Bogdan:
Iti spun eu, ca am facut parte din echipa. Daca nu ai schita de montare, ai toate sansele sa-l montezi corect, insa din mai multe incercari.
Nota: unul dintre barbatii aia 4 de care zice Denisa era chiar ea :)
;)) Chiar l-am intrebat pe Sebi aseara cand vedem poza cu partea ta. :P Io’s curioasa. :D
Trebuia sa il luati si pe Mufica sa va ajute. :))
ne arati si noua dulapiorul ? ;d , fa-i o poza si posteaza pe blog ;d