Luni mă hotărăsc dacă rămân în ţară

Ca să fie „oficial”, pe blog, o să scriu şi aici ce am scris acum câteva zile pe Facebook: dacă iese Ponta preşedinte, începând de luni, 17 noiembrie 2014, îmi caut de lucru în străinătate. 

Consider că nu mai pot aştepta nimic de la o ţară care îşi alege un astfel de lider. Preşedintele nu se alege singur – most likely! -, aşa că eu nu mai am ce căuta printre oamenii care aleg să fie conduşi de Ponta. Abia acum îmi dau seama cum s-au simţit timp de un deceniu „anti-băsiştii”. Dar asta e, când majoritatea hotărăşte ceva, minoritatea se supune majorităţii, iar eu refuz să mă gândesc la ce fel de viitor aş putea să am printre votanţii lui Ponta.

Şi mai e un aspect care mă enervează rău de tot: ne punem toate şansele în românii din diasporă, de parcă ei ar trebui să ne salveze de noi înşine. De ce aşteptăm mereu să ne scoată ALTCINEVA din căcat rahat, de ce trebuie să vină americanii, să voteze românii plecaţi din ţară pentru noi, de ce trebuie să ni se dea şi să ni se facă şi să ni se spună tot timpul ce să facem? Chiar aşa de îndobitociţi am ajuns ca naţie, încât nu mai suntem în stare nici un preşedinte să ne alegem FOLOSINDU-NE CAPUL de pe umeri?

Şi nici cu varianta Iohannis preşedinte şi guvern PSD nu o să ne fie prea bine. Klaus Iohannis e impecabil, îmi doresc un preşedinte fix aşa cum este el, dar nu un preşedinte care urcă pe scenă pe acordurile melodiei PDL-ului, aia cu „e şi grea, e şi frumoasă viaţa de român”. Nu când se vede de la o poştă că el a fost ales să candideze pentru că e singurul om curat, nepătat, care ar fi candidat din partea PNL+PDL.

Mergeţi duminică la vot. Alegeţi-vă preşedintele cu care credeţi SINCER că o să vă fie mai bine în următorii cinci-zece ani, nu pe cel care vă promite marea cu sare şi vă dă un kil de ulei. Nu vă alegeţi preşedintele cu teama că dacă nu iese cine trebuie, primarul sau preotul o să se supere pe voi. N-are decât să se supere, votul e secret, nu vă poate obliga absolut nimeni să spuneţi cu cine aţi votat. Dar alegeţi bine.

Cât despre mine, în caz de doamne feri’, de luni îmi caut de lucru prin ţările mai din vest, că nu vreau să fiu toată viaţa un membru al generaţiei de sacrificiu. Pentru mine, paharul s-a umplut acum şi duminică e posibil să dea pe dinafară.

Alegeţi cu capul ăla de sus.

Sursa foto: Vot, de pe Shutterstock