Azi am urmărit cu atenţie câteva reclame la TV.
Muştarul Maggi. Ăla pe care-l iau un tip şi o tipă din raft şi îl duc cu ei la grătar. Trecem peste faptul că noi suntem în ianuarie şi nu-i vreme de grătar. La grătar, toată lumea ia din borcan, iar telespectatorul vede imaginile din perspectiva muştarului. Da, sună ca naiba.
Spre sfârşitul reclamei, muştarul spune, cu o voce tremurată: „Cred că am săăăă…!”. Apoi o altă voce ne informează că muştarul bun se termină repede. Nice guys finish last? Vă spune ceva alăturarea asta?
Stiu un banc destul de bun cu mustaru.
Era Maria si Ion pe vremea comunista.
Ion se intoarce de la unul din discursurile lui Ceausescu. Discursurile penibile in care se rostea intr-una PCR!PCR! sau Ceausescu!Ceausescu!, in fine. Vine Ion cu o foame destul de mare incat s-o puna pe Marie sa-i faca ceva de mancare.
Intre timp, Ion adoarme..
Maria tocmai terminase de facut mancare si acum se chinuia sa-l trezeasca pe Ion.
-Ion, trezeste-te ca am terminat de facut mancare. Ion nimic.
-Ion, hai sa mananci. Ion nimic.
-Ion, am facut mici. Nimic, mucles.
-Ion, avem si mustar. Ion se trezeste si incepe sa se manifeste cu urlete si aplauze. MUSTAR! MUSTAR! MUSTAR!
:)):)):)) De aia nu mananc eu mustar de-ala. :)):)):)).
De fiecare data cand vad reclama aia ma provoaca la cele mai perverse ganduri cat si comentarii. Sa fim seriosi…nu sexul vinde orice? :))