Nunta, o corvoadă financiară

Când eram eu mică şi ai mei mai tineri, ţin minte că se mergea cu plăcere la nunţi. Căsătoria unor prieteni era motiv de bucurie pentru toată lumea şi un cuplu chiar s-a supărat pe părinţii mei pentru că nu a fost invitat la cununie, deşi ei tocmai divorţaseră.

Bine, ai mei au avut nu mai puţin de 700 de invitaţi la nuntă, deci nu e un standard după care să ne luăm. Bunica mea a năşit, literalmente – cred, tot satul, absolut toată lumea îi spune “Nănaşă”, iar vecinii – consătenii – sunt cu toţii “Finu’ Istrate”, “Finu’ Dorel”, “Finu’ Dorinel”. Pana mea, alte vremuri! Mulţi dintre cei care au fost prezenţi la nunta părinţilor mei le erau necunoscuţi înainte de nuntă şi cu mulţi nu s-au mai văzut niciodată după aceea. Probabil că ăia erau “obligaţiile”, invitaţii care nu au avut cum să refuze invitaţia venită de la soacra mică, cea care-i năşise pe toţi.

De-asta spun că era o vreme când să fii invitat la nuntă era mai degrabă un privilegiu, nu o corvoadă. Am nenumăraţi prieteni care numără cu groază la câte nunţi trebuie să meargă vara asta. Unde mai e plăcerea? Nu mai e…

Plăcerea de a socializa cu familia extinsă, plăcerea de a cunoaşte, într-o atmosferă relaxată, pe cineva care să te poată “rezolva” cu ceva – toate astea s-au dus. Pe vremuri, nunţile reprezentau ce mai mare reţea de socializare. Ce Facebook, ce Internet? Petrecerile astea erau tot ce aveau părinţii noştri ca ocazie de a cunoaşte lume nouă, de a se face cunoscuţi, de a lega noi prietenii şi aşa mai departe.

Astăzi, când te anunţă ruda că vine cu invitaţia, ştii deja ce te aşteaptă: plicul ăla în care vine invitaţia va fi înlocuit cu unul în care trebuie să le dai mirilor ceva de casă nouă. Să aibă, tinereii, cu ce-şi începe viaţa cea nouă împreună. Să meargă în concediul ăla pe care tu nu-l mai pupi anul ăsta, că mai ai vreo trei nunţi – deh, obligaţii! –, să-şi cumpere o casă, să fie bine, ca să nu fie rău. Cum spuneam, nunţile au ajuns nişte corvoade financiare pentru aproape toată lumea. Arătaţi-mi un om care se bucură sincer că urmează să meargă la o nuntă şi-i dau de băut. Ba mai mult, arătaţi-mi o femeie care nu se stresează deloc că urmează să meargă la o nuntă şi-i ridic o statuie!

Am putut scrie acest articol pentru că anul ăsta nu am fost invitaţi la nici o nuntă, deci nu poate să-mi sară nimeni în cap că “e despre noi”. Primăvara asta am fost alături de un cuplu fain din Oradea, la cununia civilă, care s-a lăsat cu motociclete, cu rockăreală şi am mers la ei pentru că am vrut, nu pentru că trebuia.

Deci nu, nu e despre voi, nu e despre nimeni, e doar o constatare pe care o pot scrie pe blog fără să supăr pe cineva. That’s all.

Foto: Tony Powell

21 thoughts on “Nunta, o corvoadă financiară”

  1. Este limpede, cu mici excepții, noi toți ne putem împărți în două categorii: cei care recunosc cele scrise de tine mai sus și cei care nu! Nu este nicio urmă de îndoială că, datorită nivelului de trai extrem de scăzut, o cheltuială serioasă și eventual repetată într-un an pune probleme fiecăruia. Problema nu este atitudinea oamenilor, ci venitul lor lunar.

    1. La noi e cu plic sau cu strigare, dar văd în filmele americane cum viitorii miri se bagă în economii sau își fac datorii ca să aibă o nuntă “ca-n poveşti”, după care… e nasol

  2. Asa-i cum zici tu, nuntile au devenit o corvoada. Problema e data de procentul de dar din venitul lunar al invitatului. Din cate am inteles de la parintii mei, inainte de ’90, dintr-un venit de 2000 de lei dadeau pana la 100 de lei (daca n-am tinut minte gresit). Acum esti fericit daca ai un venit de 2000 (cati au?) si trebuie sa dai minim 700 de lei de cuplu, deci o treime intr-un caz fericit.
    Bine, acum nu se mai tin nunti la cort, fotografiile nu le mai face nea Ghita din sat, de servit la masa nu serveste oricine, la biserica se vine cu limuzina etc. Si costurile, si pentru miri si pentur invitati au explodat.

    1. Şi cheltuielile astea mi se par inutile: îți începi viața de cuplu în stil mare, ca apoi să te întorci la garsoniera sau apartamentul cu două camere în care nu-ți serveşte nimeni 10 feluri scumpe de mâncare, te duci la biserică în limuzină ca să-l impresionezi pe dumnezeu, dai milioane sau zeci se milioane pe o rochie incomodă pe care o s-o porți o singură noapte, plus alte și alte cheltuieli inutile (din pdv-ul meu). Apoi strângi din dinți până a doua zi, când vei număra banii şi speri să ieşi măcar pe zero.
      Şi toate astea pentru ce?

  3. Nu am facut decat civila cu cativa prieteni si familia apropiata. Asadar nu am creeat altora obligatii …si nici eu nu am de ce sa fiu invitata pentru ca “trebuie”. Am fost invitata la nunta anul asta dar nu am cum sa ajung (tocmai am fost noi in exercursie sa ne aniversa cununia, nici o sansa sa mai iau concediu pana in septembrie) . Oricum nu mergem decat la civile. Pentru ca ideea de nunta imi face parul maciuca. Bani aruncati pe fereastra si pentru miri si pentru inivtati cand totul poate fi organizat MULT mai elegant. Parere proprie si o sustin, evident.

    1. Şi noi la fel. Cine a venit la cheful de după cununia civilă a fost binevenit, cine nu, să fie sănătos. Am zis că facem și nunta în toamnă, dar am ajuns la concluzia că era prea multă bătaie de cap și prea mare cheltuiala.
      Nu avem, deci, obligații și mergem doar la nunțile la care ne dorim să mergem. Ceea ce mi se pare minunat!

      1. @Denisa Bârgău: Noi nu am facut chef dupa civila. Am fost insa la o cafea cu o gasca de prieteni si cine a vrut a venit , cine nu, nu. Noi am zis ca vom face la un moment dat cununia religioasa dar nu in tara (am eu un fix cu Italia, am si gasit locul). Dar nu ne preseaza nimic si nimeni.

  4. Sunt de aceeaşi părere. La unii mai contează şi care e venitul lor lunar. Dacă ai de unde, uneori dai cu plăcere.
    Ai mei au fost la nenumărate nunţi, deşi eu mereu le spuneam să nu mai meargă, că eu n-o să mă mărit niciodată. Că mai bine-mi pun mie banii ăia într-un cont, să mă bucur de ei când se strâng de ceva consistent. N-au vrut. Mie bani mi.au dat oricum câţi am avut nevoie, iar la nunţi s-au dus fără număr (nici nu putem invita pe toţi înapoi acum, fiindcă ar trebui să facem o nuntă separată doar pentru mine, cu invitaţi din partea lor!). Doar îmi aduc aminte de o verişoară care nu a mai apucat să facă nuntă, pentru că a trecut direct la botez şi maică-mea şi-a exprimat părerea de rău, că ei chiar i-ar fi adus bucurie să o poată ajuta pe fata asta (era mai necăjită de mică).
    Am rămas mască!

    După ce-am mai îmbătrânit şi-am mers la prima nuntă a unor prieteni de-ai mei, pot spune cu sinceritate că am dat cu drag şi-am mers cu drag şi că m-a costat nunta de vreo 3 ori mai mult decât darul fiindcă a implicat bilete de avion şi zile de concediu…

    Însă, acum, când îmi vine mie rândul să invit, nici nu ştiu cum să formulez…nu vreau să oblig la obligaţii.

  5. …pentru că trăim alte vremuri, pentru că salariile nu sunt suficient de mari pt. a putea economisi (asta dacă vrei să te căsătoreşti secolul ăsta), pt. că sunt o groază de cheltuieli (fără a lua în considerare limuzinele, fântânile de ciocolată, porumbeii, jocurile de lumini, artificiile etc.), pentru că mirii plătesc din darul invitaţilor meniurile, dj-ul/formaţia şi fotograful, pentru că nimănui nu-i ajung banii de la o lună la alta.

    Îi spuneam odată unei prietene care-mi părea supărată că trebuie să meargă la o nuntă…că poate să privească lucrurile dintr-un alt punct de vedere. Dacă se ivea, Doamne fereşte, un eveniment pe cât de neplăcut, pe atât de imprevizibil şi era nevoită să dea bani din buzunar ori să se împrumute pt. acesta, era mai bine?!

  6. hai ca nu`i chiar asa sumbra situatia! nu cred ca e om care sa nu se bucure daca se casatoreste un prieten apropiat si nu se duce acolo cu placere. sunt si nunti la care te duci ca “trebuie”, ca s`au creat obligatii dar mai apar si nunti la care ti`e tot dragul sa mergi si sa te distrezi.

    1. Poate fi sumbra doar pe jumatate:)) Cum e la noi, abia am fost la o nunta ca mai urmeaza una, ambele ale unor prieteni apropiati: ne bucuram mult pentru ei, dar ne intristam in acelasi timp pentru noi (bugetul nu ne permite sa fim happy 100%)

    2. În general, mie nu-mi place că la nunţi sunt oameni din toate categoriile de vârstă şi cam din toate categoriile sociale. Şi dacă nu cunoşti prea mulţi invitaţi, vei fi pus la “masa tinerilor care nu s-au încadrat altundeva” şi vei fi obligat să socializezi cu oameni pe care nu-i cunoşti. Iar mie asta nu-mi place. Degeaba-i ştii tu pe miri dacă îi ştii doar pe ei şi ei nu pot sta cu tine toată seara, logic.

  7. Nunta ca si nunta, prilej de bucurie,dar incearca o analiza a costurilor pe o inmormantare. Si de obicei o inmormantare nu se planifica cu un an inainte si trebuie sa faci rost de bani in trei zile.

    1. Doamne-ţi mulţam, am fost ferită de grijile astea. Am două bunici bătrâioare, dar sper să nu fie cazul prea curând. Una dintre ele, foarte conştiincioasă, şi-a strâns bani de înmormântare, îi are în cont, are totul pregătit. Cred că doar “invitaţiile” mai trebuie făcute. E trist aşa, să îţi planifici înmormântarea. Sau poate aşa mi se pare mie.

      1. Multi batranei procedeaza ca si bunica ta, dar sunt si altii (cunosc exemple) care si-au facut si pietrele funerare cu data nasterii si – (spatiu) la data mortii, ingrijesc constant viitorul loc de veci,il curata de buruieni, etc.

  8. E amuzant. In tara cu cele mai multe panarame din Europa, multi prosti inca au impresia ca mai exista “iubire” si vrajeli de genul asta, desi e clar ca nuntile sunt doar o afacere, iar femeile umbla numai dupa bani.

  9. Este corect ce ai scris in articol, stiu doar cu cate obligatii au ramas ai mei dupa nunta sorei mele. Nunta mea a fost mica, putin peste 80 persoane, din banii nostrii, fara ajutor financiar din partea parintilor. Am chemat doar rudele si prietenii apropiati. I-am “instruit” pe ai nostrii sa nu cheme lume multa ca nu facem noi afacere din nunta. Eu cred ca doar tinerii care au nunta facuta de parinti, cu peste 250 persoane se gandesc sa isi faca casa din cinstea de la nunta, altfel nu ar ramane cu bani. Am avut o cunostiinta care si-a facut socoteli gen casa, teren, masina, inainte macar sa aiba nunta facuta. Parintii lor poate au facut credit la banci pentru ca intr-o nunta din care sa te astepti sa scoti bani de vila, masina etc. trebuie sa bagi bani multi. Despre evenimente nefericite nici nu vreau sa intru in detalii, am ramas orfana de mama la 22 ani, bunica din partea tatalui meu a murit cu putin timp inainte de nunta mea si o mare parte din banii tatalui pusi deoparte pentru cinstea la nunta, s-au dus pe inmormantare, el fiind singur la parinti. Diferenta e ca la nunta e alegerea ta sa te mariti si sti cum vei face nunta in functie de buget. In schimb, la inmormantare, nu alegi sa mori, este ceva inevitabil care implica costuri mari. Referitor la fițele astea de nunti: limuzina, artificii, covor rosu, flori scumpe … sunt doar fite. O nunta poate fi frumoasa fara astfel de fite, care deja au devenit prea comune. Eu mi-am uzat rochia de mireasa mai mult decat era planuit, am scris aici despre ea http://www.orangejuice.ro/vand-rochie-de-mireasa/ (scuze ca imi las link-ul).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.