Ochiul uman, de aproape

Când am văzut pozele armeanului Suren Manvelyan, habar n-aveam că pot face şi eu astfel de poze. Mă rog, nu chiar ca ale lui, dar nu mă gândisem niciodată să fotografiez ochiul de aproape. Şi-apoi mai era problema aparatului foto. Ultima dată când am pus mâna pe o cameră foto profesională a fost în urmă cu mai bine de un an, aşa că mă îndoiam că pot face vreo fotografie macro atât de bună cum sunt cele făcute de Suren Manvelyan.

Am pus, totuşi, mâna pe uneltele mele „rudimentare” – eterna cameră foto Sony H5 şi lanterna de la telefonul Nokia E63 – şi pot spune că am improvizat un studio foto. L-am rugat pe Sebi să mă asiste/ajute şi am trecut la pozat. Când am văzut că merge treaba, am continuat să experimentez şi cu ochii celorlalţi membri ai familiei. Vai, cum a sunat asta…

OK, să n-o mai lungesc: ideea e că se poate. Eu am norocul să deţin o cameră foto care face nişte poze macro de stă mâţa-n coadă. Rezultatele le puteţi vedea mai jos, cu menţiunea că ochii de mai jos nu sunt doar ai mei sau ai lui Sebi. Dacă vă uitaţi cu atenţie, veţi vedea că sunt patru ochi diferiţi: ai mei, ai lui Sebi şi ai părinţilor mei. 

ochi 7

ochi 1

7 thoughts on “Ochiul uman, de aproape”

  1. de la interventia cu laser incoace sunt sensibila cand vine vorba de ochi, ma uit la pozele asta si imi dau lacrimi involuntar, vazand un ochi in toata intimitatea lui :)
    arata foarte stiintific pozele.

    1. @Alexandra: Deja am o „clientă” cu ochii albaştri. Mi-a zis că vrea şi ea poze. Deci pe anul viitor, cândva. :) Sau poate o să mă lase bunica mea, care are cei mai albaştri ochi din lume, să-i fotografiez. Poate. :)
      Noi suntem toţi cu ochii căprui, ce să-i faci?!

Dă-i un răspuns lui Alexandra Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.