Când eram mică, îl vedeam pe Tata bărbierindu-se şi îmi închipuiam că pasta aia albă pe care o întindea pe faţă cu pămătuful determină sau ajută la creşterea părului de pe faţă.
Aşa că de fiecare dată când îl vedeam cu pasta de ras pe faţă, evitam să-l pup sau să mă apropii de el. Îmi imaginam că dacă nenorocita aia de pastă m-ar atinge pe faţă, îmi va creşte şi mie păr în locurile alea. Logică de copil. :)
foto
Fi-miu, când m-a văzut cu spuma pe față, a luat-o la fugă strigând: mama,a venit Moș Crăciun :)
@Dan: Hah… exact așa a făcut ăla mică și când se bărbierea nevastă-mea…
În legătură cu crema de ras, și mie mi-a zis unchi-miu când eram mic că dacă mă dau cu ea la Dunărea de Jos o să-mi crească păr acolo.
Și acum îmi doresc să nu o fi făcut…
hihih! mie imi placea ca era alba si pufoasa.. nu cred ca exista pe vremea lui ceasca asa un alb, in afara de zapada. ma rog, apoi a aparut ACE…
să înţeleg că n-ai avut niciun chelios în familie. :D
@Spiep: Doar bunicul meu, care era semi-chel şi nu se rădea niciodată pe cap. Deci nuş ce vrei să zici. :)
Eu credeam ca e frisca si vroiam sa o mananc :)))))
Minte de copil…
Hai ca asta e tare… nu am mai auzit varianta asta :))