În urmă cu 10-15 ani, mă uitam cu plăcere la posturile TV muzicale MTV, MCM, Viva şi mai ales VH1. Nu erau emisiuni cu adolescenţi retardaţi, Justin Bieber nu era twitterist oficial al premiilor MTV, televiziunea nu fusese adusă în România – şi deci stricată – de către trustul PRO, iar emisiunile „strecurate” printre videoclipuri erau realmente interesante.
Îmi amintesc The Fridge, emisiunea cu cel mai mişto decor pe care l-am văzut vreodată într-un studio TV. Îmi mai amintesc o altă emisiune cu decor neobişnuit – un scaun imens pe care stătea prezentatoarea, iar pe peretele din spate era o bibliotecă uriaşă. Şi-or mai fi şi altele, adânc îngropate într-un sertar al memoriei mele. MTV-ul cu care am crescut eu era de o mie de ori mai fain decât postul ăla trist de televiziune cu care creşte generaţia actuală de tineri consumatori de muzică.
Pe MCM şi Viva nici nu cred că erau emisiuni, ori dacă erau, erau puţine; la orice oră din zi sau din noapte puteai să deschizi televizorul pe unul dintre posturile astea şi aveai parte de muzică. Nu poveşti, nu vedete, muzică!
VH1 difuza muzică mai veche, astfel încât un artist trebuia să aibă întâi confirmarea că este valoros ca să-şi poată vedea videoclipul pe VH1. Asta dacă nu cumva murise între timp. Cel mai mult îmi plăcea emisiunea de o oră de pe VH1 [căreia i-am uitat numele] în care fiecare videoclip conţinea zeci de informaţii despre realizarea lui, artist, îmbrăcămintea artistului, trecutul său etc. VH1 Pop să fi fost? Chiar nu-mi amintesc cum se numea, important e că îţi dădea nişte informaţii despre videoclip. Şi era bine.
Dintre toate lucrurile care au fost şi nu mai sunt la posturile TV muzicale, cel mai mult regret videoclipurile. Videoclipurile de acum 10 ani încă mai aveau o poveste, de multe ori fără vreo/mare legătură cu melodia, erau nişte scurtmetraje pe care de-abia aşteptai să le revezi la MTV sau VH1. Acum, 9 din 10 videoclipuri includ neapărat dansatoare „fierbinţi”, cu ţâţele pe-afară, cu bucile la vedere, care se mişcă mai lasciv decât dansatoarele la bară. Regizorii şi producătorii acestor videoclipuri n-au nici o jenă. Au aflat ei că sexul vinde, aşa că procedează în consecinţă.
Uitaţi-vă la videoclipurile de mai jos şi spuneţi-mi dacă nu vă este dor de videoclipurile de altădată.
Pe de altă parte, videoclipurile de azi se prezintă cam aşa:
Mai multe nu vă arăt, dacă aveţi UTV şi Kiss TV şi alte bălării TV, le puteţi descoperi singuri. În încheiere, o cântăreaţă „din zilele noastre” care are un videoclip, nu o succesiune de imagini cu ţâţe şi cururi. Vi-l arăt nu pentru că ar fi vară-mea prin alianţă, ci pentru că videoclipul are, totuşi, o poveste.
P.S. Dacă vi s-a făcut poftă de videoclipuri de calitate, există un top 100 al celor mai bune.
Tot despre videoclipurile cu țâțe și buci am scris și eu pe blog. Dar m-am referit strict la Andra și Andreea Bălan (că-s mai de actualitate). Mă bucur că nu-s singura pe care o deranjează.
Cu totii stim asta si nu avem ce face. Cei care asculta muzica de ani buni nu mai au nici o sansa. totul este facut pentru oameni fara cultura muzicala. din nefericire, majoritatea oamenilor din Romania asa sunt. De asemenea, cam asta se intampla si in strainatate daca ai observat.
Ce dor mi-e și mie de vremurile cu Viva…
VH1 l-am savurat până târziu… acum vreo 2-3 ani. Nu știu de ce am renunțat să mă mai uit… cred că are legătură cu faptul că mă uit rar la TV. :lol:
Într-o vreme intram la ei pe site să îmi bag playlist-ul să fie ales la difuzare după-amiaza. :D
Voua chiar va place sa va uitati la videoclipuri? Eu ma uit de 2-3 ori si atat, pe urma ascult doar muzica. Cine mai sta cu ochii pe televizor/youtube? E ca si cum te-ai uita la acelasi film in fiecare zi. :))
Pop-Up Video se numea emisiunea de pe VH-1.
Alte videoclipuri epice:
Brian Adams – Everything i do i do it for you http://www.youtube.com/watch?v=ZGoWtY_h4xo
Nick Cave and Kylie Minogue – Where the wild roses grow http://www.youtube.com/watch?v=lDpnjE1LUvE&ob=av2n
Meatloaf – I’d Do Anything For Love (But I Won’t Do That) http://www.youtube.com/watch?v=9X_ViIPA-Gc&ob=av2e
Chris Isaak – Wicked Game http://www.youtube.com/watch?v=UAOxCqSxRD0
Bryan Adams – Have You Ever Really Loved A Woman? http://www.youtube.com/watch?v=hq2KgzKETBw&feature=related
Scorpions – Wind Of Change http://www.youtube.com/watch?v=n4RjJKxsamQ&feature=related
Si lista ar putea continua mult si bine…
Hm…şi ce te faci când asta se cere?Mori de foame?
Nu se cere neaparat asta. Publicul larg, din nefericire, e atat de idiot incat sa ceara ceea ce i se da. Publicul cere asta acum, pentru ca asta li s-a dat. Schimbarea de la muzica buna la muzica proasta nu s-a facut pentru ca si-a schimbat publicul cererea, ci pentru ca niste baieti destepti s-au prins ca e mai simplu si mai putin costisitor sa iei o pitzipoanca, sa-i treci vocea prin comp si sa o pui sa dea din buci, decat sa iei o artista talentata si sa incepi sa-i cultivi talentul. Prinde, nu prinde, e frumoasa, nu e frumoasa, starneste controverse, ca de, artistul adevarat e si putin rebel si nu asculta mereu de impresar, si controversele nu sunt mereu pozitive. Asa ca mai bine iei o papusa fara discernamant si o pui sa urmeze cea mai simpla reteta a „$ucce$ului”. Castigurile sunt mult mai rapide asa. Astfel au inceput, incet-incet, sa implementeze chestia asta, si bineinteles s-au gasit nevertebrate carora sa le placa. De aici pana la ce e acum n-a mai fost decat o chestiune de timp. Se zicea ceva intr-o carte de Norman Spinrad, ceva de genul : „Welcome to the music industry – the place where music dies”. Si treaba asta e demult, nu de acum. Acum doar a devenit exagerat de evidenta. Si Outkast, si Guns, si Bon Jovi, si Queen, au plecat din aceeasi pepiniera, numai ca atunci comercialul in muzica inca mai avea o mica legatura cu muzica adevarata. Nu era muzica adevarata, dar avea o mica legatura, ceva de genul ca, asa comerciala cum era, macar era cantata de oameni care acasa ascultau muzica adevarata. Si mai stiau cu ce se mananca, si integrau elemente din ea si in ce trebuiau sa cante ei ca sa umple stadioane. Acum muzica comerciala (ar trebui sa se incadreze la cacofonii acceptate :D ) e cantata de oameni care ascultau Backstreet Boys si Michael Jackson. Asadar, nu e de mirare. Dar e ok, stadioanele oricum se umplu, si cu Inna, si cu restul vedetelor de mucava. Peste 20 de ani or sa fie privite ca monstri sacri, si vor fi idolatrize mai mult decat un chitarist il idolatrizeaza pe Hendrix (sau pe Kerry King :D ) si nu vreau sa ma gandesc ce personaje ni se vor infatisa pe scena atunci, incercand sa le calce pe urme. Chiar, ganditi-va, daca Inna vi se pare penibila, cum ar fi o lume in care albumele ei ar fi privite ca si capodopere, si ea ca semizeu, si o industrie muzicala formata din tot felul de papusei si papusele care ar incerca sa faca macar pe jumatate cat a facut ea. Apocaliptic, nu? We’ll talk about that in 10 years :))
si „pe vremea mea” era mai bine din punct de vedere muzical; dintre actuale pe Lora o mai inghit dar pe Inna as bate-o
Mie mi-e dor de Beavis si Butt-Head. :D
Mai nou pe VH1 au inceput sa dea si romani. Ma rog… nu o sa vezi formatii cat de cat normale, ci alte dudui care se cracaneaza, se onduiesc si rag notele de pe portativ. TRIST!!!!
as vrea sa-i dau un Like lui Visurat pentru comentariu :P
omg! puteam sa traiesc linistita fara sa aflu cine e Nicki Minaj.. i mean, heard of her, never saw her ugly face.. trista evolutie, chiar se discuta mult despre asta, dar ce vb noi nu ajunge unde trebuie.
Cei de la SouthPark au o explicatie:
http://www.southparkstudios.com/full-episodes/s15e07-youre-getting-old
:P
Si eu imi aduc aminte cu drag de cateva emisiuni. Au fost vremuri frumoase.