Dacă aţi observat că în noaptea asta am publicat trei articole – ăsta fiind al patrulea – şi vă gândiţi că sunt cam neserioasă pentru că nu v-am răspuns la mailul ăla, să ştiţi că nu e acelaşi lucru. Nu mă judecaţi greşit.
Pentru mine, să scriu pe blog – mai ales după perioade mai lungi în care nu am scris nimic şi ideile s-au adunat şi degetele mă mănâncă să scriu – este o modalitate de a mă relaxa. Îmi iau cafeaua sau ceaiul lângă mine, aprind o ţigară şi dau drumul la motoraşul care pune degetele în mişcare.
Uneori, parcă nici nu mai e nevoie să gândesc*, ideile curg singure, transmise de creier direct în vârfurile degetelor. Aşa că nu mi-o luaţi în nume de rău dacă încă nu v-am răspuns la mailul ăla. Toate la timpul lor. Mailurile intră în categoria „chestii stresante de care TREBUIE să scap” şi de obicei alea sunt în sertarul de sus al creierului, ascunse bine, ca să nu mă streseze prea mult.
Şi culmea e că mă stresează. Ştiu că am mesaje la care vreau şi trebuie să răspund, dar aleg să nu o fac încă. Să mă mai relaxez un picuţ. Queen of procrastination I am.
De-aia uneori, când sunt la muncă, mai postez una-alta pe Facebook sau mai pinuiesc câte ceva pe Pinterest sau urc câte o poză pe Instagram. Fac toate astea şi pentru că am un hârb de calculator care se mişcă parcă şi mai încet după concediu, iar dacă deschid o pagină şi vreau să prelucrez câteva poze, am timp să citesc şi-un articol pe blog şi 10 statusuri pe Facebook. Dar eu chiar muncesc în timpul ăla!
* Este că v-a plăcut asta? Hăhă, uite şi la aia, a recunoscut că scrie pe blog fără să gândească, hăhă!
Haide ma! O fo’ ceva brainstorming, ploaie de idei in familia Brgau? Faceti o figura frumoasa si o revenire à la crème Roi Hagi? presimnt o iarna foarte faina online. bla bla bla .. publicat comentariul bla bla bla you know.
O fi ceva în aer, nu ştiu :) Welcome back!