Telepatia salvează România!

Suntem un popor de superstiţioşi. După celelbrele scandaluri cu flacăra mov şi pixelul albastru [dacă nu ştiţi despre ce vorbesc, înseamnă că nu locuiţi în România, deci n-are rost să vă explic, că şi-aşa nu vă interesează] – apropo, or mai fi şi alte culori legate de scandaluri româneşti? –, justiţia românească le dă televiziunilor de ştiri un super subiect: Dosarul Telepatia.

Nu aş fi scris despre asta şi probabil că nici nu aş fi aflat despre „Dosarul Telepatia” dacă nu s-ar fi lovit Sebi de subiect; el e mereu la curent cu ce se întâmplă în ţară, eu sunt de multe ori „in a relationship and it’s complicated” cu ziarul la care lucrez. Mai ales acum, că e perioada concediilor şi toţi m-au abandonat pe plantaţie.

Iată cu ce se mai ocupă justiţia din România:

4. Rechizitoriul se bazează pe supoziţii şi formulează prezumţii de culpabilitate, incompatibile cu prezumţia de nevinovăţie, prevăzută în art. 5 Cod Penal, în mod expres.
5. Chiar procurorii recunosc că nu au probe, la filele 164-165 ale rechizitoriului, unde în loc să prezinte fapte arată că „analiza întregului mecanism reliefat de modul de derulare a procedurii de privatizare relevă că…”. Analiza o fac analiştii, procurorii trebuie să prezinte fapte.
6. Susţinerile sunt bazate pe argumente filozofice: „O versiune contrară înseamnă să admitem că toţi cei implicaţi şi-au încălcat atribuţiile de serviciu sau au acţionat în interesul Grivco din considerente telepatice ori din necunoaştere sau prostie”. Arată a rechizitoriu sau a editorial din revista 22? [sursa]

„Refuz să cred că sunt atât de dobitoci nişte procurori care au o şcoală şi nu sunt procurorii care anchetează un furt de găină”, zice Jumulici pe blogul lui Sebi. Şi totuşi, considerente telepatice? La asta s-a ajuns?