Constat că nu mai am răbdare să stau pe net cum stăteam „în tinereţe”. Nu-mi mai place să scriu articolele lungi pe care le scriam odată, iar când văd pe bloguri articole ca ale lui Subi, cu intertitluri, documentate, cu introducere, cuprins şi încheiere, mi se ridică părul [de] pe cap. Şi asta nu neapărat din cauză că primesc prea multă informaţie şi nu am timp ori răbdare s-o „mestec”, ci de ciudă că eu nu mai pot scrie chestii lungi.
Cred că e destul de grav ce mi se întâmplă. Sau o fi din cauză că în ultima vreme nu m-a enervat nimeni suficient de mult încât să scriu posturi „stufoase”. Pe de altă parte, tot e bine că muza nu m-a părăsit de tot, ci s-a mutat în partea creierului care „se ocupă” de creaţie, aşa că măcar mă pot lăuda cu bijuteriile din Fimo sau cu figurinele din ceramică pe care le-am făcut în săptămânile astea [se pot vedea aici].
Oricum, nu-mi fac prea multe griji, pentru că joi merg la Cluj şi oraşul ăla sigur o să mă inspire. Şi sunt sigură că o să-mi revin. :)
chestie de inspiratie, o sa vina si perioade mai ‘fertile’ :)
Vestea bună e că nici noi nu mai avem chef să citim posturi lungi. :)
Nu e vorba de varsta… cred ca mai degraba de stres si de un program incarcat. :P
Pai nu e o problema daca nu mai scrii posturi lungi,daca in locul lor scrii posturi scurte si dese…
Astenia.
poate pentru ca calculatorul si internetul nu mai fac asa mult parte din viata ta ?
eu zic ca e o chestie buna ca nu scrii articole lungi…altfel nu ajungeam cu cititul pana la articoul asta :)))