Era titlul cărții mele preferate din copilărie. O carte de acțiune, de care-mi amintesc cu drag. Nu știu de unde apăruse în biblioteca mea, din păcate, nu mai știu nici cine a scris-o… noroc cu Google, așa mi-am amintit: Petre Sălcudeanu.
Păcat că nu a fost reeditată, cred că i-ar plăcea oricărui copil.
Postul ăsta este un răspuns la o leapșă primită de la Amalia. Ea a scris un post mult mai lung, pe care vi-l recomand. Atenţie! Poate provoca nostalgie!
Intr-adevar o carte frumoasa care a marcat copilaria multora; din fericire se mai gaseste la biblioteci. :)
ah, Bunicul parca era un inspector si mai era ajutat de cineva si punea cap la cap detaliile crimelor, nu? am si eu o carte de a lui Salcudeanu prin biblioteca, se numeste Bunicul si o lacrima de fata, una din cartile mele preferate . :)
numai bine!
La „Bunicul si o biata aventura” am ajuns mai tarziu. Primele au fost Povestiri Istorice de Dumitru Almas si Din Marile Legende ale Lumii – de Alexandru Mitru. Tin minte ca ne jucam de-a dacii si romanii, romanii si turcii, de-a francezii si sarazinii – si tot timpul era scandal pentru ca nimeni nu dorea sa faca parte din tabara railor.
oh, am citit si eu cartea si postul Amaliei…mi-am amintit de o gramada de alte lecturi din copilarie..
La noi cand vine iarna – Mircea Diaconu. Splendida carte,ma face sa vibrez ori de cate ori o citesc…pentru ca ma face sa ma intorc in copilarile, la jocurile, la nazbatiile de atunci, la frumusetea sentimentelor, la misterul pe care il simteam in prezenta oamenilor mari. o am si in format pdf, cine e interesat… contact me (adica cereti-i Denisei adresa de mail).
PS – Denisa, sa stii ca iti citesc cu mare placere blogul. Si ori de cate ori te citesc mi se face teribil de dor sa stam la o tigara cu cate un pahar de Cola in mana (de-ala de nu se mai vinde la Kaufland :P )si sa povestim cate-n lunqa si in stele. Pup dulce